1 Then Eliphaz the Temanite answered,
2 "Should a wise man answer with vain knowledge,
and fill himself with the east wind?
3 Should he reason with unprofitable talk,
or with speeches with which he can do no good?
4 Yes, you do away with fear,
and hinder devotion before God.
5 For your iniquity teaches your mouth,
and you choose the language of the crafty.
6 Your own mouth condemns you, and not I.
Yes, your own lips testify against you.
7 "Are you the first man who was born?
Or were you brought out before the hills?
8 Have you heard the secret counsel of God?
Do you limit wisdom to yourself?
9 What do you know that we don’t know?
What do you understand which is not in us?
10 With us are both the gray-headed and the very aged men,
much older than your father.
11 Are the consolations of God too small for you,
even the word that is gentle toward you?
12 Why does your heart carry you away?
Why do your eyes flash,
13 that you turn your spirit against God,
and let such words go out of your mouth?
14 What is man, that he should be clean?
What is he who is born of a woman, that he should be righteous?
15 Behold, he puts no trust in his holy ones.
Yes, the heavens are not clean in his sight;
16 how much less one who is abominable and corrupt,
a man who drinks iniquity like water!
17 "I will show you, listen to me;
that which I have seen I will declare
18 (which wise men have told by their fathers,
and have not hidden it;
19 to whom alone the land was given,
and no stranger passed among them):
20 the wicked man writhes in pain all his days,
even the number of years that are laid up for the oppressor.
21 A sound of terrors is in his ears.
In prosperity the destroyer will come on him.
22 He doesn’t believe that he will return out of darkness.
He is waited for by the sword.
23 He wanders abroad for bread, saying, ‘Where is it?’
He knows that the day of darkness is ready at his hand.
24 Distress and anguish make him afraid.
They prevail against him, as a king ready to the battle.
25 Because he has stretched out his hand against God,
and behaves himself proudly against the Almighty,
26 he runs at him with a stiff neck,
with the thick shields of his bucklers,
27 because he has covered his face with his fatness,
and gathered fat on his thighs.
28 He has lived in desolate cities,
in houses which no one inhabited,
which were ready to become heaps.
29 He will not be rich, neither will his substance continue,
neither will their possessions be extended on the earth.
30 He will not depart out of darkness.
The flame will dry up his branches.
He will go away by the breath of God’s mouth.
31 Let him not trust in emptiness, deceiving himself,
for emptiness will be his reward.
32 It will be accomplished before his time.
His branch will not be green.
33 He will shake off his unripe grape as the vine,
and will cast off his flower as the olive tree.
34 For the company of the godless will be barren,
and fire will consume the tents of bribery.
35 They conceive mischief and produce iniquity.
Their heart prepares deceit."
1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
2 ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9 Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?
10 Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
11 Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...
12 Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13 Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14 ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
16 cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!
17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
18 ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
19 cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.
20 ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;
23 aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25 Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,
26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,
28 şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.
29 Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
30 Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31 Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
35 El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```