1 Then Job answered,
2 "Truly I know that it is so,
but how can man be just with God?
3 If he is pleased to contend with him,
he can’t answer him one time in a thousand.
4 God is wise in heart, and mighty in strength.
Who has hardened himself against him and prospered?
5 He removes the mountains, and they don’t know it,
when he overturns them in his anger.
6 He shakes the earth out of its place.
Its pillars tremble.
7 He commands the sun and it doesn’t rise,
and seals up the stars.
8 He alone stretches out the heavens,
and treads on the waves of the sea.
9 He makes the Bear, Orion, and the Pleiades,
and the rooms of the south.
10 He does great things past finding out;
yes, marvelous things without number.
11 Behold, he goes by me, and I don’t see him.
He passes on also, but I don’t perceive him.
12 Behold, he snatches away.
Who can hinder him?
Who will ask him, ‘What are you doing?’
13 "God will not withdraw his anger.
The helpers of Rahab stoop under him.
14 How much less will I answer him,
and choose my words to argue with him?
15 Though I were righteous, yet I wouldn’t answer him.
I would make supplication to my judge.
16 If I had called, and he had answered me,
yet I wouldn’t believe that he listened to my voice.
17 For he breaks me with a storm,
and multiplies my wounds without cause.
18 He will not allow me to catch my breath,
but fills me with bitterness.
19 If it is a matter of strength, behold, he is mighty!
If of justice, ‘Who,’ says he, ‘will summon me?’
20 Though I am righteous, my own mouth will condemn me.
Though I am blameless, it will prove me perverse.
21 I am blameless.
I don’t respect myself.
I despise my life.
22 "It is all the same.
Therefore I say he destroys the blameless and the wicked.
23 If the scourge kills suddenly,
he will mock at the trial of the innocent.
24 The earth is given into the hand of the wicked.
He covers the faces of its judges.
If not he, then who is it?
25 "Now my days are swifter than a runner.
They flee away. They see no good.
26 They have passed away as the swift ships,
as the eagle that swoops on the prey.
27 If I say, ‘I will forget my complaint,
I will put off my sad face, and cheer up,’
28 I am afraid of all my sorrows.
I know that you will not hold me innocent.
29 I will be condemned.
Why then do I labor in vain?
30 If I wash myself with snow,
and cleanse my hands with lye,
31 yet you will plunge me in the ditch.
My own clothes will abhor me.
32 For he is not a man, as I am, that I should answer him,
that we should come together in judgment.
33 There is no umpire between us,
that might lay his hand on us both.
34 Let him take his rod away from me.
Let his terror not make me afraid;
35 then I would speak, and not fear him,
for I am not so in myself.
1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.
4 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
6 Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
7 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
8 Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
9 El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
12 Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
14 Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
16 Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;
17 El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
23 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
24 Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
27 Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
28 sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
29 Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
31 Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
34 Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.