1 Then Eliphaz the Temanite answered,
2 "If someone ventures to talk with you, will you be grieved?
But who can withhold himself from speaking?
3 Behold, you have instructed many,
you have strengthened the weak hands.
4 Your words have supported him who was falling,
you have made the feeble knees firm.
5 But now it has come to you, and you faint.
It touches you, and you are troubled.
6 Isn’t your piety your confidence?
Isn’t the integrity of your ways your hope?
7 "Remember, now, whoever perished, being innocent?
Or where were the upright cut off?
8 According to what I have seen, those who plow iniquity
and sow trouble, reap the same.
9 By the breath of God they perish.
By the blast of his anger are they consumed.
10 The roaring of the lion,
and the voice of the fierce lion,
the teeth of the young lions, are broken.
11 The old lion perishes for lack of prey.
The cubs of the lioness are scattered abroad.
12 "Now a thing was secretly brought to me.
My ear received a whisper of it.
13 In thoughts from the visions of the night,
when deep sleep falls on men,
14 fear came on me, and trembling,
which made all my bones shake.
15 Then a spirit passed before my face.
The hair of my flesh stood up.
16 It stood still, but I couldn’t discern its appearance.
A form was before my eyes.
Silence, then I heard a voice, saying,
17 ‘Shall mortal man be more just than God?
Shall a man be more pure than his Maker?
18 Behold, he puts no trust in his servants.
He charges his angels with error.
19 How much more those who dwell in houses of clay,
whose foundation is in the dust,
who are crushed before the moth!
20 Between morning and evening they are destroyed.
They perish forever without any regarding it.
21 Isn’t their tent cord plucked up within them?
They die, and that without wisdom.’
1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
3 De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.
4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
5 Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6 Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?
7 Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
8 După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
10 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
11 Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
12 Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.
13 În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,
14 m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.
15 Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...
16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
17 ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?
18 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
19 cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20 De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
21 Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!