1 Then Job answered,
2 "Listen diligently to my speech.
Let this be your consolation.
3 Allow me, and I also will speak.
After I have spoken, mock on.
4 As for me, is my complaint to man?
Why shouldn’t I be impatient?
5 Look at me, and be astonished.
Lay your hand on your mouth.
6 When I remember, I am troubled.
Horror takes hold of my flesh.
7 "Why do the wicked live,
become old, yes, and grow mighty in power?
8 Their child is established with them in their sight,
their offspring before their eyes.
9 Their houses are safe from fear,
neither is the rod of God upon them.
10 Their bulls breed without fail.
Their cows calve, and don’t miscarry.
11 They send out their little ones like a flock.
Their children dance.
12 They sing to the tambourine and harp,
and rejoice at the sound of the pipe.
13 They spend their days in prosperity.
In an instant they go down to Sheol.
14 They tell God, ‘Depart from us,
for we don’t want to know about your ways.
15 What is the Almighty, that we should serve him?
What profit should we have, if we pray to him?’
16 Behold, their prosperity is not in their hand.
The counsel of the wicked is far from me.
17 "How often is it that the lamp of the wicked is put out,
that their calamity comes on them,
that God distributes sorrows in his anger?
18 How often is it that they are as stubble before the wind,
as chaff that the storm carries away?
19 You say, ‘God lays up his iniquity for his children.’
Let him recompense it to himself, that he may know it.
20 Let his own eyes see his destruction.
Let him drink of the wrath of the Almighty.
21 For what does he care for his house after him,
when the number of his months is cut off?
22 "Shall any teach God knowledge,
since he judges those who are high?
23 One dies in his full strength,
being wholly at ease and quiet.
24 His pails are full of milk.
The marrow of his bones is moistened.
25 Another dies in bitterness of soul,
and never tastes of good.
26 They lie down alike in the dust.
The worm covers them.
27 "Behold, I know your thoughts,
the plans with which you would wrong me.
28 For you say, ‘Where is the house of the prince?
Where is the tent in which the wicked lived?’
29 Haven’t you asked wayfaring men?
Don’t you know their evidences,
30 that the evil man is reserved to the day of calamity,
that they are led out to the day of wrath?
31 Who will declare his way to his face?
Who will repay him what he has done?
32 Yet he will be borne to the grave.
Men will keep watch over the tomb.
33 The clods of the valley will be sweet to him.
All men will draw after him,
as there were innumerable before him.
34 So how can you comfort me with nonsense,
because in your answers there remains only falsehood?"
1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
6 Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
8 Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
9 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
10 Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
12 Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
13 Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
14 Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15 Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
16 Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
17 dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
18 să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
19 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
21 Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
23 Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24 cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
25 Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26 şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
27 Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28 Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
29 Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30 Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32 Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
33 Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34 Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``