1 Sucedeu que, havendo Roboão confirmado o reino, e havendo-se fortalecido, deixou a lei do Senhor, e com ele todo o Israel. 2 E sucedeu que, no quinto ano do rei Roboão, Sisaque, rei do Egito, subiu contra Jerusalém (porque tinham transgredido contra o Senhor) 3 Com mil e duzentos carros e com sessenta mil cavaleiros; e era inumerável o povo que vinha com ele do Egito, de líbios, suquitas e etíopes. 4 E tomou as cidades fortificadas, que Judá tinha; e chegou até Jerusalém. 5 Então veio Semaías, o profeta, a Roboão e aos príncipes de Judá que se ajuntaram em Jerusalém por causa de Sisaque, e disse-lhes: Assim diz o Senhor: Vós me deixastes a mim, por isso também eu vos deixei na mão de Sisaque.

6 Então se humilharam os príncipes de Israel, e o rei, e disseram: O Senhor é justo.

7 Vendo, pois, o Senhor que se humilhavam, veio a palavra do Senhor a Semaías, dizendo: Humilharam-se, não os destruirei; antes em breve lhes darei algum socorro, para que o meu furor não se derrame sobre Jerusalém, por mão de Sisaque.

8 Porém serão seus servos; para que conheçam a diferença da minha servidão e da servidão dos reinos da terra.

9 Subiu, pois, Sisaque, rei do Egito, contra Jerusalém, e tomou os tesouros da casa do Senhor, e os tesouros da casa do rei; levou tudo; também tomou os escudos de ouro, que Salomão fizera. 10 E fez o rei Roboão em lugar deles escudos de cobre, e os entregou na mão dos chefes da guarda, que guardavam a porta da casa do rei. 11 E todas as vezes que o rei entrava na casa do Senhor, vinham os da guarda, e os levavam; depois tornavam a pô-los na câmara da guarda.

12 E humilhando-se ele, a ira do Senhor se desviou dele, para que não o destruísse de todo; porque em Judá ainda havia boas coisas.

13 Fortificou-se, pois, o rei Roboão em Jerusalém, e reinou; porque Roboão era da idade de quarenta e um anos, quando começou a reinar; e reinou dezessete anos em Jerusalém, a cidade que o Senhor escolheu, dentre todas as tribos de Israel, para pôr ali o seu nome; e era o nome de sua mãe Naamá, amonita. 14 E fez o que era mau; porquanto não preparou o seu coração para buscar ao Senhor.

15 Os atos, pois, de Roboão, assim os primeiros, como os últimos, porventura não estão escritos nos livros de Semaías, o profeta, e de Ido, o vidente, na relação das genealogias? E houve guerras entre Roboão e Jeroboão em todos os seus dias. 16 E Roboão dormiu com seus pais, e foi sepultado na cidade de Davi; e Abias, seu filho, reinou em seu lugar.

1 Când*Cap. 11:17. s-a întărit Roboam în domnie și a căpătat putere, a părăsit*1 Împ. 14:22-24. Legea Domnului, și tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. 2 În al cincilea*1 Împ. 14:24,25. an al domniei lui Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. 3 Avea o mie două sute de care și șaizeci de mii de călăreți și, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni*Cap. 16:8., suchieni și etiopieni. 4 A luat cetățile întărite ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim. 5 Atunci, prorocul*Cap. 11:2. Șemaia s-a dus la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Șișac, și le-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Voi*Cap. 15:2. M-ați părăsit; vă părăsesc și Eu și vă dau în mâinile lui Șișac.’" 6 Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit*Iac. 4:10. și au zis: „Domnul este*Exod 9:27. drept!" 7 Și, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a*1 Împ. 21:28,29. vorbit astfel lui Șemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor și mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac, 8 dar îi vor fi supuși*Is. 26:13. și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie*Deut. 28:47,48. sau să slujească împărățiilor altor țări." 9 Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit*1 Împ. 14:25,26. împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse*1 Împ. 10:16,17. Cap. 9:15,16. Solomon. 10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă și le-a dat în grija căpeteniilor*2 Sam. 8:18. alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. 11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau și le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăși în odaia alergătorilor. 12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Și-a abătut mânia de la el și nu l-a nimicit de tot. Și tot mai era ceva bun în Iuda. 13 Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim și a domnit. Avea patruzeci și unu*1 Împ. 14:21. de ani când a ajuns împărat și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea*Cap. 6:6. pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel ca să-Și pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, Amonita. 14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu și-a pus inima să caute pe Domnul. 15 Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Șemaia și a prorocului Ido*Cap. 9:29;13:22., în cărțile spițelor de neam?

Totdeauna a fost război*1 Împ. 14:30. între Roboam și Ieroboam. 16 Roboam a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Abia*1 Împ. 14:31..