1 Falou mais o Senhor a Moisés, dizendo:

2 Quando alguma pessoa pecar, e transgredir contra o Senhor, e negar ao seu próximo o que lhe deu em guarda, ou o que deixou na sua mão, ou o roubo, ou o que reteve violentamente ao seu próximo, 3 Ou que achou o perdido, e o negar com falso juramento, ou fizer alguma outra coisa de todas em que o homem costuma pecar; 4 Será pois que, como pecou e tornou-se culpado, restituirá o que roubou, ou o que reteve violentamente, ou o depósito que lhe foi dado em guarda, ou o perdido que achou, 5 Ou tudo aquilo sobre que jurou falsamente; e o restituirá no seu todo, e ainda sobre isso acrescentará o quinto; àquele de quem é o dará no dia de sua expiação. 6 E a sua expiação trará ao Senhor: um carneiro sem defeito do rebanho, conforme à tua estimação, para expiação da culpa trará ao sacerdote; 7 E o sacerdote fará expiação por ela diante do Senhor, e será perdoada de qualquer das coisas que fez, tornando-se culpada.

8 Falou mais o Senhor a Moisés, dizendo:

9 Dá ordem a Arão e a seus filhos, dizendo: Esta é a lei do holocausto; o holocausto será queimado sobre o altar toda a noite até pela manhã, e o fogo do altar arderá nele. 10 E o sacerdote vestirá a sua veste de linho, e vestirá as calças de linho, sobre a sua carne, e levantará a cinza, quando o fogo houver consumido o holocausto sobre o altar, e a porá junto ao altar. 11 Depois despirá as suas vestes, e vestirá outras vestes; e levará a cinza fora do arraial para um lugar limpo.

12 O fogo que está sobre o altar arderá nele, não se apagará; mas o sacerdote acenderá lenha nele cada manhã, e sobre ele porá em ordem o holocausto e sobre ele queimará a gordura das ofertas pacíficas. 13 O fogo arderá continuamente sobre o altar; não se apagará.

14 E esta é a lei da oferta de alimentos: os filhos de Arão a oferecerão perante o Senhor diante do altar. 15 E dela tomará um punhado da flor de farinha, da oferta e do seu azeite, e todo o incenso que estiver sobre a oferta de alimentos; então o acenderá sobre o altar, cheiro suave é isso, por ser memorial ao Senhor. 16 E o restante dela comerão Arão e seus filhos; ázimo se comerá no lugar santo, no pátio da tenda da congregação o comerão. 17 Levedado não se cozerá; sua porção é que lhes dei das minhas ofertas queimadas; coisa santíssima é, como a expiação do pecado e como a expiação da culpa. 18 Todo o homem entre os filhos de Arão comerá dela; estatuto perpétuo será para as vossas gerações das ofertas queimadas do Senhor; todo o que as tocar será santo.

19 Falou mais o Senhor a Moisés, dizendo:

20 Esta é a oferta de Arão e de seus filhos, a qual oferecerão ao Senhor no dia em que ele for ungido; a décima parte de um efa de flor de farinha pela oferta de alimentos contínua; a metade dela pela manhã, e a outra metade à tarde. 21 Numa caçoula se fará com azeite; cozida a trarás; e os pedaços cozidos da oferta oferecerás em cheiro suave ao Senhor. 22 Também o sacerdote, que de entre seus filhos for ungido em seu lugar, fará o mesmo; por estatuto perpétuo será ela toda queimada ao Senhor. 23 Assim toda a oferta do sacerdote será totalmente queimada; não se comerá.

24 Falou mais o Senhor a Moisés, dizendo:

25 Fala a Arão e a seus filhos, dizendo: Esta é a lei da expiação do pecado; no lugar onde se degola o holocausto se degolará a expiação do pecado perante o Senhor; coisa santíssima é. 26 O sacerdote que a oferecer pelo pecado a comerá; no lugar santo se comerá, no pátio da tenda da congregação. 27 Tudo o que tocar a carne da oferta será santo; se o seu sangue for aspergido sobre as vestes de alguém, lavarás em lugar santo aquilo sobre o que caiu. 28 E o vaso de barro em que for cozida será quebrado; porém, se for cozida num vaso de cobre, esfregar-se-á e lavar-se-á na água. 29 Todo o homem entre os sacerdotes a comerá; coisa santíssima é. 30 Porém, não se comerá nenhuma oferta pelo pecado, cujo sangue se traz à tenda da congregação, para expiar no santuário; no fogo será queimada.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Când va păcătui cineva și va*Num. 5:6. săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind*Cap. 19:11.Fapte 5:4.Col. 3:9. aproapelui său un lucru încredințat lui sau dat*Exod 22:7,10. în păstrarea lui sau luat cu sila, sau va înșela*Prov. 24:28;26:19. pe aproapele lui, 3 tăgăduind că a găsit*Deut. 22:1-3. un lucru pierdut sau făcând*Exod 22:11. Cap. 19:12.Ier. 7:9.Zah. 5:4. un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește, 4 când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, 5 sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi*Cap. 5:16.Num. 5:7.2 Sam. 12:6.Luca 19:8. întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui și să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când își va aduce jertfa lui pentru vină. 6 Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec*Cap. 5:15. fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului. 7 Și preotul*Cap. 4:26. va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, oricare ar fi greșeala de care se va fi făcut vinovat."

8 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 9 „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi:

‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar. 10 Preotul*Exod 28:39-41,43. Cap. 16:4.Ezec. 44:17,18. să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar și s-o verse lângă*Cap. 1:16. altar. 11 Apoi să se dezbrace*Ezec. 44:19. de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc*Cap. 4:12. curat. 12 Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea-de-tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea*Cap. 3:3,9,14. jertfelor de mulțumire. 13 Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.

14 Iată legea*Cap. 2:1.Num. 15:4. darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15 Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere aminte*Cap. 2:2,9. de un miros plăcut Domnului. 16 Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne*Cap. 2:3.Ezec. 44:29. din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat*Vers. 26. Cap. 10:12,13.Num. 18:10., într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 17 Să*Cap. 2:11. n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am*Num. 18:9,10. dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt*Exod 29:37. Vers. 25. Cap. 2:3;7:1., ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină. 18 Toată*Vers. 29.Num. 18:10. partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege*Cap. 3:17. veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine*Exod 29:37. Cap. 22:3-7. se va atinge de ele va fi sfințit.’"

19 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 20 „Iată*Exod 29:2. darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă*Exod 16:36. de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara, 21 să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 22 Preotul dintre fiii lui Aaron*Cap. 4:3. care va fi uns în locul lui să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă*Exod 29:25. întreagă. 23 Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce."

24 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 25 „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și zi-le:

‘Iată*Cap. 4:2. legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul*Cap. 1:3,5,11;4:24,29,33. unde se înjunghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt*Vers. 17. Cap. 21:22.. 26 Preotul*Cap. 10:17,18.Num. 18:9,10.Ezec. 44:28,29. care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce, și anume să fie mâncată într-un*Vers. 16. loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 27 Oricine*Exod 29:32;30:29. se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. 28 Vasul de pământ în care se va fierbe să se*Cap. 11:33;15:12. spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. 29 Toată partea*Vers. 18.Num. 18:10. bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru*Vers. 25. preasfânt. 30 Dar să nu se mănânce nicio jertfă*Cap. 4:7,11,12,18,21;10:18;16:27.Evr. 13:11. de ispășire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș, ci aceea să fie arsă în foc.