1 Doth not wisdom cry,
And understanding put forth her voice?
2 On the top of high places by the way,
Where the paths meet, she standeth;
3 Beside the gates, at the entry of the city,
At the coming in at the doors, she crieth aloud:
4 Unto you, O men, I call;
And my voice is to the sons of men.
5 O ye simple, understand prudence;
And, ye fools, be of an understanding heart.
6 Hear, for I will speak excellent things;
And the opening of my lips shall be right things.
7 For my mouth shall utter truth;
And wickedness is an abomination to my lips.
8 All the words of my mouth are in righteousness;
There is nothing crooked or perverse in them.
9 They are all plain to him that understandeth,
And right to them that find knowledge.
10 Receive my instruction, and not silver;
And knowledge rather than choice gold.
11 For wisdom is better than rubies;
And all the things that may be desired are not to be compared unto it.
12 I wisdom have made prudence my dwelling,
And find out knowledge and discretion.
13 The fear of Jehovah is to hate evil:
Pride, and arrogancy, and the evil way,
And the perverse mouth, do I hate.
14 Counsel is mine, and sound knowledge:
I am understanding; I have might.
15 By me kings reign,
And princes decree justice.
16 By me princes rule,
And nobles, even all the judges of the earth.
17 I love them that love me;
And those that seek me diligently shall find me.
18 Riches and honor are with me;
Yea, durable wealth and righteousness.
19 My fruit is better than gold, yea, than fine gold;
And my revenue than choice silver.
20 I walk in the way of righteousness,
In the midst of the paths of justice;
21 That I may cause those that love me to inherit substance,
And that I may fill their treasuries.
22 Jehovah possessed me in the beginning of his way,
Before his works of old.
23 I was set up from everlasting, from the beginning,
Before the earth was.
24 When there were no depths, I was brought forth,
When there were no fountains abounding with water.
25 Before the mountains were settled,
Before the hills was I brought forth;
26 While as yet he had not made the earth, nor the fields,
Nor the beginning of the dust of the world.
27 When he established the heavens, I was there:
When he set a circle upon the face of the deep,
28 When he made firm the skies above,
When the fountains of the deep became strong,
29 When he gave to the sea its bound,
That the waters should not transgress his commandment,
When he marked out the foundations of the earth;
30 Then I was by him, as a master workman;
And I was daily his delight,
Rejoicing always before him,
31 Rejoicing in his habitable earth;
And my delight was with the sons of men.
32 Now therefore, my sons, hearken unto me;
For blessed are they that keep my ways.
33 Hear instruction, and be wise,
And refuse it not.
34 Blessed is the man that heareth me,
Watching daily at my gates,
Waiting at the posts of my doors.
35 For whoso findeth me findeth life,
And shall obtain favor of Jehovah.
36 But he that sinneth against me wrongeth his own soul:
All they that hate me love death.
1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.