1 Whither is thy beloved gone,

O thou fairest among women?

Whither hath thy beloved turned him,

That we may seek him with thee?

2 My beloved is gone down to his garden,

To the beds of spices,

To feed in the gardens, and to gather lilies.

3 I am my beloved’s, and my beloved is mine:

He feedeth his flock among the lilies.

4 Thou art fair, O my love, as Tirzah,

Comely as Jerusalem,

Terrible as an army with banners.

5 Turn away thine eyes from me,

For they have overcome me.

Thy hair is as a flock of goats,

That lie along the side of Gilead.

6 Thy teeth are like a flock of ewes,

Which are come up from the washing;

Whereof every one hath twins,

And none is bereaved among them.

7 Thy temples are like a piece of a pomegranate

Behind thy veil.

8 There are threescore queens, and fourscore concubines,

And virgins without number.

9 My dove, my undefiled, is but one;

She is the only one of her mother;

She is the choice one of her that bare her.

The daughters saw her, and called her blessed;

Yea, the queens and the concubines, and they praised her.

10 Who is she that looketh forth as the morning,

Fair as the moon,

Clear as the sun,

Terrible as an army with banners?

11 I went down into the garden of nuts,

To see the green plants of the valley,

To see whether the vine budded,

And the pomegranates were in flower.

12 Before I was aware, my soul set me

Among the chariots of my princely people.

13 Return, return, O Shulammite;

Return, return, that we may look upon thee.

Why will ye look upon the Shulammite,

As upon the dance of Mahanaim?

1 Unde s-a dus iubitul tău,

cea mai*Cap. 1:8. frumoasă dintre femei?

Încotro a apucat iubitul tău,

ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –

2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,

ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.

3 Eu sunt a*Cap. 2:16;7:10. iubitului meu și iubitul meu este al meu;

el își paște turma între crini. –

4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,

dar cumplită*Vers. 10. ca niște oști sub steagurile lor.

5 Întoarce-ți ochii de la mine,

căci mă tulbură.

Perii tăi sunt ca*Cap. 4:1. o turmă de capre

care poposesc pe coama Galaadului.

6 Dinții*Cap. 4:2. tăi sunt ca o turmă de oi

care ies din scăldătoare,

toate cu gemeni,

și niciuna din ele nu este stearpă.

7 Obrazul tău este ca*Cap. 4:3. o jumătate de rodie,

sub marama ta…

8 Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare

și fete fără număr,

9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;

ea este singură la mama sa,

cea mai aleasă a celei ce a născut-o.

Fetele o văd și o numesc fericită;

împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –

10 „Cine este aceea care se ivește ca zorile,

frumoasă ca luna,

curată ca soarele,

dar cumplită*Vers. 4. ca niște oști sub steagurile lor?" –

11 M-am coborât în grădina cu nuci

să*Cap. 7:12. văd verdeața din vale,

să văd dacă a înmugurit via

și dacă au înflorit rodiile.

12 Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus

la carele poporului unui om ales. –

13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!

Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –

Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita

ca la niște fete ce joacă în cor*6:13 Evreiește: din Mahanaim (Gen. 32:2).?