1 Ne mutlu o insana ki, kötülerin öğüdüyle yürümez, 2 Günahkârların yolunda durmaz, 2 Alaycıların arasında oturmaz.

2 Ancak zevkini RABbin Yasasından alır 2 Ve gece gündüz onun üzerinde derin derin düşünür.

3 Böylesi akarsu kıyılarına dikilmiş ağaca benzer, 2 Meyvesini mevsiminde verir, 2 Yaprağı hiç solmaz. 2 Yaptığı her işi başarır.

4 Kötüler böyle değil, 2 Rüzgarın savurduğu saman çöpüne benzerler.

5 Bu yüzden yargılanınca aklanamaz, 2 Doğrular topluluğunda yer bulamaz günahkârlar.

6 Çünkü RAB doğruların yolunu gözetir, 2 Kötülerin yolu ise ölüme götürür.

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.