1 Ya Rab, barınak oldun bize 2 Kuşaklar boyunca.

2 Dağlar var olmadan, 2 Daha evreni ve dünyayı yaratmadan, 2 Öncesizlikten sonsuzluğa dek Tanrı sensin.

3 İnsanı toprağa döndürürsün, 2 ‹‹Ey insanoğulları, toprağa dönün!›› diyerek.

4 Çünkü senin gözünde bin yıl 2 Geçmiş bir gün, dün gibi, 2 Bir gece nöbeti gibidir.

5 İnsanları bir düş gibi siler, süpürürsün, 2 Sabah biten ot misali:

6 Sabah filizlenir, büyür, 2 Akşam solar, kurur.

7 Eriyip bitiyoruz senin öfkenden, 2 Kızgınlığından dehşete düşüyoruz.

8 Suçlarımızı önüne, 2 Gizli günahlarımızı yüzünün ışığına çıkardın.

9 Gazabından kısalıyor günlerimiz, 2 Bir soluk gibi tükeniyor yıllarımız.

10 Ömrümüz yetmiş yıl sürüyor, 2 Bilemedin seksen, o da sağlıklıysak; 2 En güzel yıllar da zahmetle, kederle geçiyor, 2 Çabucak bitiyor, uçup gidiyoruz.

11 Kim bilir gazabının gücünü? 2 Çünkü öfken sana duyulan korku kadar güçlüdür.

12 Bu yüzden günlerimizi saymayı bize öğret ki, 2 Bilgelik kazanalım.

13 Vazgeç, ya RAB! Öfken ne zamana dek sürecek? 2 Acı kullarına!

14 Sabah bizi sevginle doyur, 2 Ömrümüz boyunca sevinçle haykıralım.

15 Kaç gün bizi sıkıntıya soktunsa, 2 Kaç yıl çile çektirdinse, 2 O kadar sevindir bizi.

16 Yaptıkların kullarına, 2 Görkemin onların çocuklarına görünsün.

17 Tanrımız Rab bizden hoşnut kalsın. 2 Ellerimizin emeğini boşa çıkarma. 2 Evet, ellerimizin emeğini boşa çıkarma.

1 (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!