2 Samuelova 13

1 I stalo se potom, že Absolon syn Davidův měl sestru krásnou, jménem Támar; i zamiloval ji Amnon syn Davidův. 2 A tak se o to trápil Amnon, že i v nemoc upadl pro Támar sestru svou; nebo panna byla, a viděl Amnon, že nesnadně bude jí moci co učiniti. 3 Měl pak Amnon přítele, jehož jméno bylo Jonadab, syn Semmaa bratra Davidova, kterýžto Jonadab byl muž velmi chytrý. 4 I řekl jemu: Proč tak chřadneš, synu králův, den ode dne? Neoznámíš-liž mi? I řekl mu Amnon: Támar sestru Absolona bratra svého miluji. 5 Tedy řekl jemu Jonadab: Polož se na lůže své a udělej se nemocným, a když přijde otec tvůj, aby tě navštívil, díš jemu: Nechť přijde, prosím, Támar sestra má a dá mi jísti, připravíc před očima mýma pokrm, abych viděl a jedl z ruky její. 6 A tak složil se Amnon, dělaje se nemocným. A když přišel král, aby ho navštívil, řekl Amnon králi: Nechť přijde, prosím, Támar sestra má a připraví před očima mýma asi dvě krmičky, abych pojedl z ruky její. 7 Protož poslal David k Támar do domu, řka: Jdi hned do domu Amnona bratra svého a připrav mu krmičku. 8 I šla Támar do domu Amnona bratra svého; on pak ležel. A vzavši mouky, zadělala ji, a připravivši krmičku před očima jeho, uvařila ji. 9 Potom vzavši pánvici, vyložila před něj, a on nechtěl jísti. (I řekl Amnon: Spravte to, ať vyjdou všickni ven. I vyšli od něho všickni. 10 Řekl pak Amnon k Támar: Přines tu krmičku do pokojíka, abych pojedl z ruky tvé. A vzavši Támar krmičku, kterouž připravila, přinesla ji před Amnona bratra svého do pokojíka.) 11 Ale když mu podávala, aby jedl, uchopil ji a řekl jí: Poď, lež se mnou, sestro má. 12 Kterážto řekla jemu: Nikoli, bratře můj, nečiň mi násilí, nebo ne tak se má díti v Izraeli. Neprovoď nešlechetnosti této. 13 Nebo já na koho svedu pohanění své? Ty pak budeš jako jeden z nejnešlechetnějších v Izraeli. Raději tedy mluv medle s králem, nebo neodepřeť mne tobě. 14 Ale nechtěl uposlechnouti hlasu jejího, nýbrž zmocniv se jí, učinil jí násilí a ležel s ní. 15 Potom vzal ji Amnon v nenávist velikou velmi, tak že větší byla nenávist, kterouž nenáviděl jí, než milost, kterouž ji miloval. I řekl jí Amnon: Vstaň a jdi pryč. 16 Kterážto odpověděla jemu: Za příčinou převelmi zlé věci té, kterouž jsi při mně spáchal, druhé horší se dopouštíš, že mne vyháníš. On pak nechtěl jí slyšeti. 17 Ale zavolav mládence, kterýž mu přisluhoval, řekl: Vyveď hned tuto ode mne ven, a zamkni dvéře po ní. 18 (Měla pak na sobě sukni proměnných barev, nebo v takových sukních chodívaly dcery královské panny.) A tak vyvedl ji ven služebník jeho a zamkl dvéře po ní. 19 Tedy posypala Támar hlavu svou popelem, a sukni proměnných barev, kterouž měla na sobě, roztrhla; a vložila ruku na hlavu svou, a jduc, křičela s naříkáním. 20 I řekl jí Absolon bratr její: Nebyl-liž Amnon bratr tvůj s tebou? Ale nyní, sestro má mlč; bratr tvůj jest, nepřipouštěj toho k srdci. A tak zůstala Támar, jsuc opuštěná, v domě Absolona bratra svého. 21 A uslyšev král David o těch všech věcech, rozhněval se náramně. 22 Absolon pak nic nemluvil s Amnonem, ani dobrého ani zlého; nebo nenáviděl Absolon Amnona, proto že učinil násilí Támar sestře jeho. 23 I stalo se po celých dvou letech, když střihli ovce Absolonovi v Balazor, jenž jest podlé Efraim, že pozval Absolon všech synů královských. 24 Nebo přišel Absolon k králi a řekl: Aj, nyní služebník tvůj má střižce; nechť, prosím, jde král a služebníci jeho s služebníkem tvým. 25 I řekl král Absolonovi: Nechť, synu můj, nechť nyní nechodíme všickni, abychom tě neobtěžovali. A ačkoli nutkal ho, však nechtěl jíti, ale požehnal mu. 26 Řekl ještě Absolon: Nechť aspoň s námi jde, prosím, Amnon bratr můj. Odpověděl jemu král: Proč by s tebou šel? 27 A když vždy dotíral Absolon, poslal s ním Amnona i všecky syny královské. 28 Přikázal pak byl Absolon služebníkům svým, řka: Šetřte medle, když se rozveselí srdce Amnonovo vínem, a řeknu vám: Bíte Amnona, tedy zabíte jej. Nebojte se nic, nebo zdaliž jsem já nerozkázal vám? Posilňte se a mějte se zmužile. 29 I učinili Amnonovi služebníci Absolonovi, jakž jim byl přikázal Absolon. Pročež vstavše všickni synové královi, vsedli jeden každý na mezka svého a utekli. 30 V tom když ještě byli na cestě, přišla taková pověst k Davidovi: Pobil Absolon všecky syny královské, tak že z nich ani jednoho nezůstalo. 31 Tedy vstav král, roztrhl roucha svá a ležel na zemi; všickni také služebníci jeho stáli, roztrhše roucha. 32 Ozval se pak Jonadab, syn Semmaa bratra Davidova, a řekl: Nepraviž toho, pane můj, jako by všecky mládence syny královy zbili, ale Amnon toliko zabit; nebo tak v úmysle Absolonově složeno bylo od toho dne, jakž on byl učinil násilí Támar sestře jeho. 33 Protož nechať nepřipouští toho nyní pán můj král k srdci svému, mysle, že by všickni synové královi zbiti byli; nebo Amnon toliko umřel. 34 Absolon pak utekl. Tedy pozdvih služebník hlásný očí svých, uzřel, an mnoho lidu jde odtud, kudyž se chodilo k němu cestou pod horami. 35 I řekl Jonadab králi: Aj, synové královští přijíždějí. Vedlé řeči služebníka tvého tak se stalo. 36 A když přestal mluviti, aj, synové královští přišli, a pozdvihše hlasu svého, plakali; též také král i všickni služebníci jeho plakali pláčem velmi velikým. 37 Absolon pak utekl a ušel k Tolmai synu Amiudovu, králi Gessur. I plakal David syna svého po všecky ty dny. 38 Absolon tedy utíkaje, přišel do Gessur, a byl tam tři léta. 39 Potom žádal David vyjíti k Absolonovi, nebo již byl oželel smrti Amnonovy.

Amnon curvește cu soră-sa

1 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom*Cap. 3:2,3., fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar*1 Cron. 3:9., și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 2 Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea*1 Sam. 16:9., fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. 4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?" Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom." 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.’" 6 Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două*Gen. 18:6. turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei." 7 David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare." 8 Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; 9 luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți*Gen. 45:1. pe toată lumea afară." Și toată lumea a ieșit de la el. 10 Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta." Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. 11 Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o*Gen. 39:12. și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine." 12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa*Lev. 18:9,11;20:17. în Israel; nu face mișelia*Gen. 34:7.Jud. 19:23;20:6. aceasta. 13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu*Lev. 18:9,11. se va împotrivi să fiu a ta." 14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o*Deut. 22:25. Cap. 12:11. și s-a culcat cu ea. 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!" 16 Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă." 17 El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!" 18 Ea avea o rochie pestriță*Gen. 37:3.Jud. 5:30.Ps. 45:14., căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă*Ios. 7:6. Cap. 1:2.Iov 2:12. pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna*Ier. 2:37. în cap și a plecat țipând. 20 Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta." Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău*Gen. 24:50;31:24. cu Amnon, dar a început să-l urască*Lev. 19:17,18., pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.

Amnon omorât

23 După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor*Gen. 38:12,13.1 Sam. 25:4,36. la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului. 24 Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău." 25 Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu." Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. 26 Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi." Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?" 27 În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi. 28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli*Jud. 19:6,9,22.Rut 3:7.1 Sam. 25:36.Est. 1:10.Ps. 104:15. inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: ‘Loviți pe Amnon!’, atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!" 29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30 Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. 31 Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele*Cap. 1:11. și s-a culcat*Cap. 12:16. pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab*Vers. 3., fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. 33 Să nu*Cap. 19:19. se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit." 34 Absalom*Vers. 38. a fugit.

Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35 Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău." 36 Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. 37 Absalom fugise și s-a dus la Talmai*Cap. 3:3., fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Absalom a stat trei ani la Gheșur*Cap. 14:23,32;15:8., unde se dusese după ce fugise. 39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase*Gen. 38:12. de moartea lui Amnon.