2 Samuelova 3

1 I trvala dlouho válka mezi domem Saulovým a domem Davidovým. David pak čím dále tím více se silil, ale dům Saulův čím dále tím se více umenšoval. 2 I zrodili se Davidovi synové v Hebronu, z nichž prvorozený jeho byl Amnon z Achinoam Jezreelské; 3 A druhý po něm Cheleab z Abigail, ženy někdy Nábale Karmelského; třetí pak Absolon, syn z Maachy dcery Tolmai krále Gessur; 4 A čtvrtý Adoniáš syn Haggit, a pátý Sefatiáš syn Abitál; 5 Šestý pak Jetram z Egly manželky Davidovy. Ti se zrodili Davidovi v Hebronu. 6 I stalo se, když byla válka mezi domem Saulovým a mezi domem Davidovým, a Abner statečně zastával domu Saulova, 7 (Měl pak byl Saul ženinu, jejíž jméno bylo Rizpa, dcera Aja), že řekl Izbozet Abnerovi: I proč jsi všel k ženině otce mého? 8 Tedy rozhněvav se Abner velmi pro slova Izbozetova, řekl: I zdali já jsem psí hlava, kterýž jsem proti Judovi dnes učinil milosrdenství s domem Saule otce tvého, s bratřími jeho i příbuznými jeho, a nevydal jsem tě v ruku Davidovu, a však vyhledáváš na mně dnes nepravosti té ženy. 9 Toto učiň Bůh Abnerovi a toto mu přidej, jestliže nedopomohu k tomu Davidovi, jakož jemu přisáhl Hospodin, 10 Aby přeneseno bylo království od domu Saulova, a upevněn byl trůn Davidův nad Izraelem i nad Judou, od Dan až do Bersabé. 11 A nemohl k tomu nic více odpovědíti Abnerovi, proto že se ho bál. 12 A tak poslal Abner posly k Davidovi na místě svém, řka: Èí jest země? A aby řekli: Učiň smlouvu se mnou, a aj, ruka má bude s tebou, abych obrátil k tobě všecken Izrael. 13 Jemuž odpověděl: Dobře. Jáť učiním s tebou smlouvu, a však jedné věci od tebe žádám, totiž, abys neviděl tváři mé, leč prvé dáš přivésti Míkol dceru Saulovu, když bys chtěl přijíti, abys viděl tvář mou. 14 I poslal David posly k Izbozetovi synu Saulovu, aby řekli: Dej mi ženu mou Míkol, kterouž jsem sobě zasnoubil ve stu obřízek Filistinských. 15 Poslav tedy Izbozet, vzal ji od muže Faltiele syna Lais. 16 Šel pak s ní muž její, a jda za ní až do Bahurim, plakal. Tedy řekl jemu Abner: Jdi, navrať se zase. I navrátil se. 17 Potom Abner učinil řeč k starším Izraelským, řka: Předešle stáli jste o to, aby David byl králem nad vámi. 18 Protož nyní vykonejtež to; neboť jest Hospodin mluvil o Davidovi, řka: Skrze ruku Davida služebníka svého vysvobodím lid svůj Izraelský z ruky Filistinských, a z ruky všech nepřátel jeho. 19 To též mluvil Abner i k Beniaminským. Potom odšel Abner, aby mluvil k Davidovi v Hebronu všecko, což se za dobré vidělo Izraelovi a všemu domu Beniamin. 20 Když tedy přišel Abner k Davidovi do Hebronu a s ním dvadceti mužů, učinil David Abnerovi i mužům, kteříž s ním byli, hody. 21 I řekl Abner Davidovi: Vstanu a půjdu, abych shromáždil ku pánu svému králi všecken lid Izraelský, kteříž vejdou s tebou v smlouvu, a budeš kralovati nade všemi, jakož toho žádá duše tvá. I propustil David Abnera, kterýž odšel v pokoji. 22 A aj, služebníci Davidovi a Joáb vraceli se z vojny, kořisti veliké s sebou nesouce. Ale Abnera již nebylo s Davidem v Hebronu, nebo byl ho propustil, a již odšel v pokoji. 23 Joáb tedy i všecko vojsko, kteréž bylo s ním, přišli tam. I oznámili Joábovi, řkouce: Byl zde Abner syn Nerův u krále, ale propustil jej, a odšel v pokoji. 24 Protož všed Joáb k králi, řekl: Co jsi učinil? Aj, přišel byl Abner k tobě; proč jsi ho pustil, aby zase odšel? 25 Znáš Abnera syna Nerova. Proto, aby podvedl tebe, přišel, a aby vyšpehoval vycházení tvé i vcházení tvé, a zvěděl všecko, co ty činíš. 26 Tedy vyšed Joáb od Davida, poslal posly za Abnerem, kteříž ho přivedli zase od čisterny Sírach, o čemž David nic nevěděl. 27 A když se navrátil Abner do Hebronu, uvedl ho Joáb do prostřed brány, aby s ním mluvil tiše. I udeřil ho v páté žebro, a umřel pro krev Azaele bratra jeho. 28 To když potom David uslyšel, řekl: Èist jsem já i království mé před Hospodinem až na věky od krve Abnera syna Nerova. 29 Nechať přijde na hlavu Joábovu i na všecken dům otce jeho, a nechť není prázden dům Joábův toho, jenž by trpěl tok, aneb malomocného a na hůl se podpírajícího, aneb padajícího od meče a nemajícího chleba. 30 A tak Joáb a Abizai bratr jeho zamordovali Abnera, proto že byl zabil Azaele bratra jejich v Gabaon v bitvě. 31 I řekl David Joábovi a ke všemu lidu, kterýž byl s ním: Roztrhněte roucha svá, a přepašte se pytli, a plačte před Abnerem. Král pak David šel za márami. 32 A když pochovávali Abnera v Hebronu, pozdvih král hlasu svého, plakal nad hrobem Abnerovým, plakal také všecken lid. 33 V tom naříkaje král pro Abnera, řekl: Tak-liž jest měl umříti Abner, jako umírá nějaký ničemný člověk? 34 Ruce tvé nebyly svázány a nohy tvé měděnými poutami nebyly sevříny, ale padl jsi jako ten, kdož padá od lidí nešlechetných. Tedy ještě více všecken lid plakal nad ním. 35 Potom přišel všecken lid, a měli k tomu Davida, aby jedl chléb ještě záhy. Ale David přisáhl, řka: Toto ať mi učiní Bůh a toto přidá, jestliže prvé, než slunce zapadne, okusím chleba aneb čehokoli jiného. 36 Což když poznal všecken lid, líbilo se jim to; a všecko, což činil král, líbilo se všemu lidu. 37 I poznal všecken lid a všecken Izrael v ten den, že nepošlo to od krále, aby zabili Abnera syna Nerova. 38 Řekl pak král služebníkům svým: Nevíte-liž, že kníže, a veliké, padlo dnes v Izraeli? 39 A já ještě nyní mdlý jsem, jakožto pomazaný král, muži pak tito, synové Sarvie, jsou mi nepovolní. Odplatiž Hospodin tomu, kdož zle činí, vedlé zlosti jeho.

Puterea lui David crește. Familia lui

1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind. 2 Lui David*1 Cron. 3:1-4. i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam*1 Sam. 25:43. din Izreel; 3 al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheșurului*1 Sam. 27:8. Cap. 13:37.; 4 al patrulea, Adonia*1 Împ. 1:5., fiul Haghitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei, 5 și al șaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceștia i s-au născut lui David la Hebron.

Abner pentru David

6 În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner a ținut cu tărie la casa lui Saul. 7 Dar Saul avusese o țiitoare, numită Rițpa*Cap. 21:8,10., fata lui Aiia. Și Iș-Boșet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la țiitoarea*Cap. 16:21. tatălui meu?" 8 Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iș-Boșet și a răspuns: „Oare*Deut. 23:18.1 Sam. 24:14. Cap. 9:8;16:9. cap de câine sunt eu și țin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoință față de casa tatălui tău Saul, față de frații și prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, și astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? 9 Dumnezeu să pedepsească*Rut 1:17.1 Împ. 19:2. cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat*1 Sam. 15:28;16:1,12;28:17.1 Cron. 12:23. Domnul lui David, 10 când i-a spus că împărăția va fi luată de la casa lui Saul și că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, de la Dan*Jud. 20:1. Cap. 17:11.1 Împ. 4:25. până la Beer-Șeba." 11 Iș-Boșet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Abner a trimis soli la David să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Fă legământ cu mine, și mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul." 13 El a răspuns: „Bine, voi face legământ cu tine, dar îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața*Gen. 43:3. decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical*1 Sam. 18:20., fata lui Saul, când vei veni la mine." 14 Și David a trimis soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru*1 Sam. 18:25,27. o sută de prepuțuri de la filisteni." 15 Iș-Boșet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel*1 Sam. 25:44., fiul lui Laiș. 16 Și bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim*Cap. 19:16.. Atunci, Abner i-a zis: „Pleacă și întoarce-te!" Și el s-a întors. 17 Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel și le-a zis: „Odinioară voi doreați să aveți împărat pe David; 18 puneți-l acum, căci Domnul*Vers. 9. a zis despre el: ‘Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui.’" 19 Abner a vorbit și lui Beniamin și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel și toată casa lui*1 Cron. 12:29. Beniamin. 20 A ajuns la David, în Hebron, însoțit de douăzeci de oameni, și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a celor care erau cu el. 21 Abner a zis lui David: „Mă voi scula și voi pleca să*Vers. 10,12. strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești*1 Împ. 11:37. în totul după dorința ta." David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

Abner este omorât de Ioab

22 Ioab și oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete și au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul și plecase în pace. 23 Când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul și s-a dus în pace." 24 Ioab s-a dus la împărat și a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine. Pentru ce i-ai dat drumul și l-ai lăsat să plece? 25 Tu cunoști pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înșele, ca să-ți pândească pașii*1 Sam. 29:6.Is. 37:28. și să știe tot ce faci." 26 Și Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner niște soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira: David nu știa nimic. 27 Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte*1 Împ. 2:5. Cap. 20:9,10. în mijlocul porții ca să-i vorbească în taină și l-a lovit acolo în pântece*Cap. 4:6. și l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael*Cap. 2:26..

Plângerea lui David pentru Abner

28 David a aflat apoi și a zis: „Nevinovat sunt eu și împărăția mea pe vecie înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29 Sângele acesta să cadă*1 Împ. 2:32,33. asupra lui Ioab și asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere*Lev. 15:2. de sămânță sau de lepră, sau care să se rezeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!" 30 Astfel, Ioab și fratele său Abișai au omorât pe Abner pentru că omorâse pe fratele lor Asael*Cap. 2:23. în lupta de la Gabaon. 31 David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă*Ios. 7:6. Cap. 1:2,11. hainele, încingeți-vă*Gen. 37:34. cu saci și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32 Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner, și tot poporul plângea.

33 Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner și a zis:

„Să moară Abner cum moare*Cap. 13:12,13. un mișel?

34 N-aveai nici mâinile legate,

nici picioarele puse în lanțuri.

Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!"

Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner.

35 Tot poporul s-a apropiat de David ca*Cap. 12:17.Ier. 16:7. să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească*Rut 1:17. Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de*Cap. 1:12. apusul soarelui!" 36 Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul. 37 Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului. 38 Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu știți că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel? 39 Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt*Cap. 19:7. prea puternici pentru mine. Domnul*Cap. 19:13.1 Împ. 2:5,6,33,34.Ps. 28:4;62:12.2 Tim. 4:14. să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!"