Kazatel 12

1 A pamatuj na stvořitele svého ve dnech mladosti své, prvé než nastanou dnové zlí, a přiblíží se léta, o nichž díš: Nemám v nich zalíbení; 2 Prvé než se zatmí slunce a světlo, a měsíc i hvězdy, a navrátí se hustí oblakové po dešti; 3 V ten den, v kterémž se třísti budou strážní domu, a nakřiví se muži silní, a ustanou melící, proto že jich málo bude, a zatmí se ti, kteříž vyhlédají z oken, 4 A zavříny budou dvéře od ulice s slabým zvukem mlení, a povstanou k hlasu ptačímu, a přestanou všecky slibnosti zpěvu; 5 Ano i vysokosti báti se budou, a úrazu na cestě, a kvésti bude mandlový strom, tak že i kobylka těžká bude, a poruší se žádost; nebo béře se člověk do domu věčného, a choditi budou po ulici kvílící; 6 Prvé než se přetrhne provaz stříbrný, a než se rozrazí číše zlatá, a roztříští se věderce nad vrchovištěm, a roztrhne se kolo nad studnicí, 7 A navrátí se prach do země, jakž prvé byl, duch pak navrátí se k Bohu, kterýž jej dal. 8 Marnost nad marnostmi, řekl kazatel, a všecko marnost. 9 Èím pak byl kazatel moudřejší, tím více vyučoval lid umění, a rozvažoval, zpytoval, i složil množství přísloví. 10 Snažovaltě se kazatel vyhledati věci nejžádostivější, a napsal, což pravého jest, a slova věrná. 11 Slova moudrých podobná ostnům a hřebíkům vbitým, slova skladatelů, kteráž jsou vydána od pastýře jednoho. 12 A tak tedy jimi, synu můj, hojně dosti osvícen býti můžeš. Dělání knih mnohých žádného konce není, a čísti mnoho jest zemdlení těla. 13 Summa všeho, což jsi slyšel: Boha se boj, a přikázaní jeho ostříhej, nebo na tom všecko člověku záleží. 14 Poněvadž všeliký skutek Bůh přivede na soud, i každou věc tajnou, buďto dobrou, buďto zlou.

1 Dar adu-ți*Prov. 22:6.Plâng. 3:27.2 Sam. 19:35. aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei"; 2 până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii îndată după ploaie; 3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) și să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4 până nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele); când huruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântărețelor*2 Sam. 19:35. se aude înăbușit, 5 te temi de orice înălțime și te sperii pe drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi și de abia se târăște lăcusta; până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa*Iov 17:13. lui cea veșnică, și bocitorii*Ier. 9:17. cutreieră ulițele; 6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor și până nu se strică roata de la fântână; 7 până nu se*Gen. 3:19.Iov 34:15.Ps. 90:3. întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și*Cap. 3:21. până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care*Num. 16:22;27:16.Iov 34:14.Is. 57:16.Zah. 12:1. l-a dat. 8 O, deșertăciune*Ps. 62:9. Cap. 1:2. a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, totul este deșertăciune! 9 Pe lângă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adâncit și a întocmit*1 Împ. 4:32. un mare număr de zicători. 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri și, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpân. 12 Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă*Cap. 1:18. învățătură obosește trupul. 13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te*Deut. 6:2;10:12. de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. 14 Căci Dumnezeu va aduce orice*Mat. 12:36.Fapte 17:30,31.Rom. 2:16;14:10,12.1 Cor. 4:5.2 Cor. 5:10. faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.