Židům 7

1 Nebo ten Melchisedech byl král Sálem, kněz Boha nejvyššího, kterýž vyšel v cestu Abrahamovi, navracujícímu se od pobití králů, a dal jemu požehnání. 2 Kterémužto Abraham i desátek dal ze všeho. Kterýž nejprvé vykládá se král spravedlnosti, potom pak i král Sálem, to jest král pokoje, 3 Bez otce, bez matky, bez rodu, ani počátku dnů, ani skonání života nemaje, ale připodobněn jsa Synu Božímu, zůstává knězem věčně. 4 Pohleďtež tedy, kteraký ten byl, jemuž i desátky z kořistí dal Abraham patriarcha. 5 A ješto ti, kteříž jsou z synů Léví kněžství přijímající, přikázaní mají desátky bráti od lidu podle Zákona, to jest od bratří svých, ačkoli pošlých z bedr Abrahamových, 6 Tento pak, jehož rod není počten mezi nimi, desátky vzal od Abrahama, a tomu, kterýž měl zaslíbení, požehnání dal. 7 A jistě beze všeho odporu menší od většího požehnání béře. 8 A tuto desátky berou smrtelní lidé, ale tamto ten, o němž se vysvědčuje, že jest živ. 9 A ať tak dím, i sám Léví, kterýž desátky béře, v Abrahamovi desátky dal. 10 Nebo ještě v bedrách otce byl, když vyšel proti němu Melchisedech. 11 A protož byla-liť dokonalost spasení skrze Levítské kněžství, (nebo za toho kněžství vydán jest lidu Zákon,) jakáž toho byla potřeba, aby jiný kněz podle řádu Melchisedechova povstal, a nebyl již více podle řádu Aronova jmenován? 12 A poněvadž jest kněžství přeneseno, musiloť také i Zákona přenesení býti. 13 Nebo ten, o kterémž se to praví, jiného jest pokolení, z kteréhožto žádný při oltáři v službě nebyl. 14 Zjevné jest zajisté, že z pokolení Judova pošel Pán náš, o kterémžto pokolení nic z strany kněžství nemluvil Mojžíš. 15 Nýbrž hojněji to zjevné jest i z toho, že povstal jiný kněz podle řádu Melchisedechova, 16 Kterýžto učiněn jest knězem ne podle zákona přikázaní tělesného, ale podle moci života neporušitelného. 17 Nebo svědčí Písmo, řka: Ty jsi kněz na věky podle řádu Melchisedechova. 18 Stalo se zajisté složení onoho předešlého přikázaní, protože bylo mdlé a neužitečné. 19 Nebo ničehož k dokonalosti nepřivedl Zákon, ale na místo jeho uvedena lepší naděje, skrze niž přibližujeme se k Bohu. 20 A to tím lepší, že ne bez přísahy. 21 Nebo onino bez přísahy kněžími učiněni bývali, tento pak s přísahou, skrze toho, kterýž řekl k němu: Přisáhl Pán, a nebudeť toho litovati: Ty jsi kněz na věky podle řádu Melchisedechova. 22 Takť lepší smlouvy prostředníkem učiněn jest Ježíš. 23 A také onino mnozí bývali kněží, protože smrt bránila jim vždycky trvati; 24 Ale tento poněvadž zůstává na věky, věčné má kněžství. 25 A protož i dokonale spasiti může všecky přistupující skrze něj k Bohu, vždycky jsa živ k orodování za ně. 26 Takovéhoť zajisté nám slušelo míti nejvyššího kněze, svatého, nevinného, nepoškvrněného, odděleného od hříšníků, a jenž by vyšší nad nebesa učiněn byl, 27 Kterýž by nepotřeboval na každý den, jako onino kněží, nejprv za své vlastní hříchy oběti obětovati, potom za za hříchy lidu. Neboť jest to učinil jednou, samého sebe obětovav. 28 Zákon zajisté lidi mající nedostatky ustavoval za nejvyšší kněží, ale slovo přísežné, kteréž se stalo po Zákonu, ustanovilo Syna Božího dokonalého na věky.

1 În adevăr, Melhisedec*Gen. 14:18. acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, 2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii", apoi și „Împărat al Salemului", adică „Împărat al păcii", 3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4 Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă*Gen. 14:20. până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5 Aceia*Num. 18:21,26. dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. 6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și*Gen. 14:19. a binecuvântat pe*Rom. 4:13.Gal. 3:16. cel ce avea făgăduințele. 7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre*Cap. 5:6;6:20. care se mărturisește că este viu. 9 Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; 10 căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. 11 Dacă*Gal. 2:21. Vers. 18,19. Cap. 8:7. dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec", și nu după rânduiala lui Aaron? 12 Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. 13 În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului. 14 Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din*Is. 11:1.Mat. 1:3.Luca 3:33.Rom. 1:3.Apoc. 5:5. Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. 15 Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, 16 pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17 Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu*Ps. 110:4. Cap. 5:6,10; 6:20. ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec." 18 Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței*Rom. 8:3.Gal. 4:9. și zădărniciei ei – 19 căci Legea*Fapte 13:39.Rom. 3:20,21,28;8:3.Gal. 2:16. Cap. 9:9. n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde*Cap. 6:18;8:6. mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – 21 căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat*Ps. 110:4. și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’" –, 22 prin chiar faptul acesta, El s-a făcut*Cap. 8:6;9:15;12:24. chezașul unui legământ mai bun. 23 Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. 24 Dar El, fiindcă rămâne „în veac", are o preoție care nu poate trece de la unul la altul. 25 De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească*Rom. 8:34.1 Tim. 2:5. Cap. 9:24.1 Ioan 2:1. pentru ei. 26 Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt*Cap. 4:15., nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și*Efes. 1:20;4:10. Cap. 8:1. înălțat mai presus de ceruri, 27 care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi*Lev. 9:7;16:6,11. Cap. 5:3;9:7. pentru păcatele sale și*Lev. 16:15. apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta*Rom. 6:10. Cap. 9:12,28;10:12. l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși. 28 În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni*Cap. 5:1,2. supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care*Cap. 2:10;5:9. este desăvârșit pentru veșnicie.