Židům 4

1 Bojmež se tedy, aby snad opustě zaslíbení o vjití do odpočinutí jeho, neopozdil se někdo z vás. 2 Nebo i nám zvěstováno jest, jako i oněmno, ale neprospěla jim řeč slyšená, nepřipojená k víře, když slyšeli. 3 Neboť vcházíme v odpočinutí my, kteříž jsme uvěřili, jakož řekl: Protož jsem přisáhl v hněvě svém, žeť nevejdou v odpočinutí mé, ačkoli dávno odpočinul Bůh, hned po vykonání skutků od ustanovení světa. 4 Nebo pověděl na jednom místě o sedmém dni takto: I odpočinul Bůh dne sedmého ode všech skutků svých. 5 A tuto zase: Že nevejdou v odpočinutí mé. 6 A poněvadž vždy na tom jest, že někteří mají vjíti do něho, a ti, kterýmž prvé zvěstováno jest, nevešli pro svou nevěru, 7 Opět ukládá den jakýsi, Dnes, pravě skrze Davida, po takovém času, jakož řečeno jest, Dnes uslyšíte-li hlas jeho, nezatvrzujte srdcí svých. 8 Nebo byť byl Jozue v odpočinutí je uvedl, nebylť by potom mluvil o jiném dni. 9 A protož zůstáváť svátek lidu Božímu. 10 Neb kdožkoli všel v odpočinutí jeho, takéť i on odpočinul od skutků svých, jako i Bůh od svých. 11 Snažmež se tedy vjíti do toho odpočinutí, aby někdo neupadl v týž příklad nedověry. 12 Živáť jest zajisté řeč Boží a mocná, a pronikavější nad všeliký meč na obě straně ostrý, a dosahujeť až do rozdělení i duše i ducha i kloubů i mozku v kostech, a rozeznává myšlení i mínění srdce. 13 A neníť žádného stvoření, kteréž by nebylo zjevné před obličejem jeho, nýbrž všecky věci jsou nahé a odkryté očima toho, o kterémž jest řeč naše. 14 Protož majíce nejvyššího kněze velikého, kterýžto pronikl nebesa, Ježíše Syna Božího, držmež vyznání naše. 15 Nebo nemáme nejvyššího kněže, kterýž by nemohl čitedlen býti mdlob našich, ale zkušeného ve všem nám podobně, kromě hříchu. 16 Přistupmež tedy směle s doufáním k trůnu milosti, abychom dosáhli milosrdenství, a milost nalezli ku pomoci v čas příhodný.

1 Să*Cap. 12:15. luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi*Cap. 3:14., fiindcă am crezut, intrăm în „odihna" despre care a vorbit El când a zis: „Am*Ps. 95:11. Cap. 3:11. jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a*Gen. 2:2.Exod 20:1;31:17. odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui." 5 Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!" 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia*Cap. 3:19. cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăște din nou o zi: „Astăzi*Ps. 95:7. Cap. 3:7.", zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!" 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași*Cap. 3:12,18,19. pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu*Is. 49:2.Ier. 23:29.2 Cor. 10:4,5.1 Pet. 1:23. și lucrător, mai*Prov. 5:4. tăietor decât orice sabie*Efes. 6:17.Apoc. 1:16;2:16. cu două tăișuri: pătrunde*1 Cor. 14:24,25. până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. 13 Nicio*Ps. 33:13,14;90:8;139:11,12. făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit*Iov 26:6;34:21.Prov. 15:11. înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot*Cap. 3:1. însemnat, care*Cap. 7:26;9:12,24. a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să*Cap. 10:23. rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem*Is. 53:3. Cap. 2:18. un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit*Luca 22:28. ca și noi, dar*2 Cor. 5:21. Cap. 7:26.1 Pet. 2:22.1 Ioan 3:5. fără păcat. 16 Să*Efes. 2:18;3:12. Cap. 10:19,21,22. ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.