Židům 2

1 Protož musímeť my tím snažněji šetřiti toho, což jsme slýchali, aby nám to nevymizelo. 2 Nebo poněvadž skrze anděly mluvené slovo bylo pevné, a každé přestoupení a neposlušenství vzalo spravedlivou odměnu pomsty, 3 Kterakž my utečeme, takového zanedbávajíce spasení? Kteréžto nejprvé začalo vypravováno býti skrze samého Pána, od těch pak, kteříž Pána slýchali, nám utvrzeno jest. 4 Èemuž i Bůh svědectví vydával skrze divy a zázraky, a rozličné moci, i podělování Duchem svatým, podle vůle své. 5 Nebo nepoddal andělům okršlku země budoucího, o kterémž mluvíme. 6 Osvědčilť jest pak na jednom místě jeden, řka: Co jest člověk, že naň pomníš, aneb syn člověka, že na něj patříš. 7 Maličkos jej menšího andělů učinil, slavou a ctí korunoval jsi ho, a ustanovils jej nad dílem rukou svých. 8 Všecko jsi podmanil pod nohy jeho. A kdyžť jest jemu všecko poddal, tedy ničeho nezanechal nepodmaněného jemu. Ačkoli nyní ještě nevidíme, aby jemu všecko poddáno bylo. 9 Ale toho maličko nižšího andělů, vidíme Ježíše, pro utrpení smrti slávou a ctí korunovaného, aby z milosti Boží za všecky okusil smrti. 10 Slušeloť zajisté na toho, pro kteréhož jest všecko, a skrze kteréhož jest všecko, aby mnohé syny přiveda k slávě, vůdce spasení jejich skrze utrpení dokonalého učinil. 11 Nebo i ten, jenž posvěcuje, i ti, kteříž posvěceni bývají, z jednoho jsou všickni. Pro kteroužto příčinu nestydí se jich nazývati bratřími, 12 Řka: Zvěstovati budu jméno tvé bratřím svým, uprostřed shromáždění prozpěvovati budu tobě. 13 A opět: Já budu v něm doufati. A opět: Aj, já a dítky, kteréž dal mi Bůh. 14 Poněvadž tedy dítky účastnost mají těla a krve, i on též podobně účasten jest jich, aby skrze smrt zahladil toho, kterýž má vládařství smrti, to jest ďábla, 15 A abyvysvobodil ty, kteřížto bázní smrti po všecken čas života svéhopodrobeni byli v službu. 16 Neboť nepřijal andělů, ale símě Abrahamovo přijal. 17 A protož ve všem připodobněn býti měl bratřím, aby milosrdný byl a věrný nejvyšší kněz v tom, což by u Boha k očištění hříchů lidu jednáno býti mělo. 18 Nebo že jest i sám trpěl, pokoušín byv, může také pokušení trpícím spomáhati.

1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Fapte 7:53.Gal. 3:19. prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice*Num. 15:30,31.Deut. 4:3;17:2,5,12;27:26. abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3 cum*Cap. 10:28,29;12:25. vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care*Mat. 4:17.Marcu 1:14. Cap. 1:2., după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a*Luca 1:2. fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea*Marcu 16:20.Fapte 14:3;19:11.Rom. 15:18,19.1 Cor. 2:4. mărturia lor cu*Fapte 2:22,43. semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite*1 Cor. 12:4,7,11. după*Efes. 1:5,9. voia Sa! 5 În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea*Cap. 6:5.2 Pet. 3:13. viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce*Iov 7:17.Ps. 8:4;144:3. este omul ca să-Ți aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, 8 toate*Mat. 28:18.1 Cor. 15:27.Efes. 1:22. Cap. 1:13. le-ai supus sub picioarele lui."

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu*1 Cor. 15:25. vedem că toate îi sunt supuse. 9 Dar pe Acela*Filip. 2:7-9. care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem „încununat*Fapte 2:33. cu slavă și cu cinste" din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru*Ioan 3:16;12:32.Rom. 5:18;8:32.2 Cor. 5:15.1 Tim. 2:6.1 Ioan 2:2.Apoc. 5:9. toți. 10 Se cuvenea, în adevăr*Luca 24:46., ca Acela pentru*Rom. 11:36. care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească*Fapte 3:15;5:31. Cap. 12:2., prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii*Luca 13:32. Cap. 5:9. lor. 11 Căci Cel*Cap. 10:10,14. ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt*Fapte 17:26. dintr-unul. De aceea, Lui nu-I*Mat. 28:10.Ioan 20:17.Rom. 8:29. este rușine să-i numească frați, 12 când zice: „Voi vesti*Ps. 22:22,25. Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda*Ps. 18:2.Is. 12:2. în mijlocul adunării." 13 Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: „Iată-Mă*Is. 8:18., Eu și copiii pe care*Ioan 10:29;17:6,9,11,12. Mi i-a dat Dumnezeu!" 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și*Ioan 1:14.Rom. 8:3.Filip. 2:7. El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca*1 Cor. 15:54,55.Col. 2:15.2 Tim. 1:10., prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții*Luca 1:74.Rom. 8:15.2 Tim. 1:7., erau supuși robiei toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene*Filip. 2:7. fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos*Cap. 4:15;5:1,2. și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18 Și*Cap. 4:15,16;5:2;7:25. prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.