1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

2 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

3 Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4 Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

5 O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi?

8 Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

10 Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El.

11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12 Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.

13 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla.

14 Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.

15 Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

18 Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

19 Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

20 Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21 Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

23 Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

24 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?

25 Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

26 Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?

27 Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

28 cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

1 Voici, mon oeil a vu tout cela; mon oreille l'a entendu et compris;

2 Ce que vous savez, je le sais aussi; je ne vous suis pas inférieur.

3 Mais je veux parler au Tout-Puissant, je veux plaider auprès de Dieu.

4 Mais vous, vous êtes des inventeurs de mensonges. Vous êtes tous des médecins de néant.

5 Puissiez-vous demeurer dans le silence, et que ce soit là votre sagesse!

6 Écoutez donc ma réprimande, et soyez attentifs à la réplique de mes lèvres.

7 Tiendrez-vous des discours injustes en faveur de Dieu? Et, pour le défendre, direz-vous des mensonges?

8 Ferez-vous acception de personnes en sa faveur? Prétendrez-vous plaider pour Dieu?

9 Vous en prendra-t-il bien, s'il vous sonde? Comme on trompe un homme, le tromperez-vous?

10 Certainement, il vous reprendra, si secrètement vous faites acception de personnes.

11 Sa majesté ne vous épouvantera-t-elle point, et sa frayeur ne tombera-t-elle pas sur vous?

12 Vos réminiscences sont des sentences de cendre, vos remparts sont des remparts de boue!

13 Taisez-vous, laissez-moi; je veux parler, et qu'il m'arrive ce qui pourra.

14 Pourquoi prendrais-je ma chair dans mes dents? Non, j'exposerai ma vie.

15 Quand même il me tuerait, je ne cesserai d'espérer en Lui. Du moins, je maintiendrai ma conduite devant lui.

16 Et cela me tournera à salut; car un hypocrite ne peut se tenir devant lui.

17 Écoutez, écoutez mes paroles, prêtez l'oreille à mes déclarations.

18 Voici, j'ai préparé ma cause. Je sais que je serai justifié.

19 Quelqu'un plaidera-t-il contre moi? Alors je me tais, et je meurs.

20 Seulement, ne me fais point deux choses, et alors je ne me cacherai pas loin de ta face:

21 Éloigne ta main de moi, et que ta terreur ne me trouble point.

22 Puis, appelle-moi et je répondrai. Ou bien, que je parle, et tu me répliqueras.

23 Combien ai-je commis d'iniquités et de péchés? Fais-moi connaître ma transgression et mon péché.

24 Pourquoi caches-tu ta face, et me tiens-tu pour ton ennemi?

25 Veux-tu effrayer une feuille que le vent emporte, et poursuivre une paille desséchée?

26 Pour que tu écrives contre moi d'amers arrêts, et que tu me fasses recevoir la peine des péchés de ma jeunesse;

27 Pour que tu mettes mes pieds dans des ceps, que tu épies tous mes chemins, et que tu traces une limite autour de la plante de mes pieds;

28 Et ce corps se détruit comme du bois vermoulu, comme un vêtement que la teigne a rongé.