1 Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.

2 Eu îţi spun: ,,Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu.

3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într'un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,

4 pentrucă vorba împăratului are putere. Cine poate zice: ,,Ce faci?``

5 Pe cine păzeşte porunca, nu -l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.

6 Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.

7 Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n'are nici cine -i spune.

8 Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s'o poată opri, şi n'are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

9 Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpîneşte peste alt om, ca să -l facă nenorocit.

10 Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

11 Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

12 Totuş, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.

13 Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n'are frică de Dumnezeu.

14 Este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume sînt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi cari fac fapte rele, şi sînt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, cari fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.

15 Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om supt soare de cît să mănînce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să -l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe cari i le dă Dumnezeu supt soare.

16 Cînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi -o dă omul pe pămînt-căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, -

17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s'ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.

1 谁像智慧人， 谁知道事情的解释呢？人的智慧使他容光焕发， 使他脸上的戾气转消。

2 我劝你， 因为你指着 神起了誓， 你就要遵守王的命令。

3 不要轻率离开王的面前， 也不要参与恶事， 因为王可以随己意作任何事。

4 既然王的话有权柄， 谁敢问他： "你在作什么？"

5 遵守命令的， 必不遭受灾祸； 智慧人的心， 晓得时机， 懂得判断。

6 各样事务成就， 都有合宜的时机和定局， 尽管人的灾祸重压在自己身上。

7 他不晓得未来的事， 将来要发生什么， 谁能告诉他呢？

8 没有人能支配风（"风"或译： "生命"）， 把它留住； 没有人能控制死期； 战争之时， 没有人能免役； 邪恶救不了行邪恶的人。

9 我看见了这一切， 又专心查究在日光之下所发生的一切事。有这样的一个时候： 有人管辖别人， 叫他受害。

10 然后我看见恶人得以埋葬， 他们生前在圣地往来， 而在他们这样行的城中， 竟被人遗忘。这也是虚空！ （全节或译： "然后我看见恶人得以埋葬， 他们生前在圣地往来， 并且在他们这样行的城中， 受人称赞。这也是虚空！ "或"然后我看见恶人得以埋葬， 归入坟墓； 行正直的人却与圣地隔离， 在城中被人遗忘。这也是虚空！ "）

11 对恶行已判定的刑罚迟迟没有执行， 世人的心就充满行恶的意图。

12 罪人既然作恶百次， 还享长寿， 那么我知道敬畏 神的人， 就是在他面前存敬畏的心的， 必享福乐。

13 恶人却没有福乐， 也得不到长寿； 他好像影子的短暂， 因为他在 神面前不存敬畏的心。

14 在世上有一件虚空的事， 就是义人照恶人所行的受报应， 恶人照义人所行的得报偿。我说， 这也是虚空。

15 于是我称颂快乐， 因为人在日光之下最好是吃喝快乐。这是人在日光之下， 神赐给他一生的年日里， 从自己劳碌中所得的享受。

16 我专心认识智慧， 察看世上的劳碌──有人昼夜不眠──

17 于是我看见了 神的一切作为， 知道在日光之下所发生的事， 人不能查明； 尽管人劳碌寻查， 总是查不出来； 即使智慧人以为知道了， 还是查不出来。