1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?
4 Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
6 Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
7 Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
8 Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
10 Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
14 Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!
15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
16 Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.
1 以下是传道者， 就是在耶路撒冷作王、大卫的儿子所说的话。
2 传道者说： 虚空的虚空。虚空的虚空， 一切都是虚空。
3 人的一切劳碌， 就是他在日光之下的劳碌， 对自己有什么益处呢？
4 一代过去， 一代又来， 地却永远存在。
5 太阳升起， 太阳落下， 匆忙回到它上升之处。
6 风向南刮， 又往北转， 循环周行， 旋转不息。
7 江河向海里流， 海却不满溢； 江河之水归回本源， 循环流转。
8 万事都令人厌倦， 人说， 说不尽； 眼看， 看不饱； 耳听， 听不足。
9 已有的事必再有， 作过的事必再作； 日光之下并无新事。
10 有什么事人可以说： "看啊！ 这是新的"？其实， 很久之前已经有了， 在我们之前早就有了。
11 以前的事， 无人记念； 将来的事， 后来的人也不追忆。
12 那时， 我传道者在耶路撒冷作以色列的王。
13 我曾用智慧专心寻求查究天下所发生的一切事； 原来 神给予世人的， 是劳苦的担子， 叫他们为此烦恼。
14 我看过日光之下所发生的一切事， 不料， 一切都是虚空， 都是捕风。
15 弯曲的， 不能弄直； 缺少的， 不能数算。
16 我自己心里说： "我得了极大的智慧， 胜过所有在我以前统治耶路撒冷的人； 我见识了许多智慧与知识。"
17 我又专心究察智慧和知识， 狂妄和愚昧， 才知道这也是捕风。
18 因为多有智慧， 就多有烦恼； 加增知识， 就加增痛苦。