1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

2 Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n'aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!

3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.

4 Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.

5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.

6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.

7 Du-te, dar, de mănîncă-ţi pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

8 Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

9 Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi -a dat -o Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.

10 Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

11 Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.

12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.

13 Am mai văzut următoarea înţelepciune supt soare, şi mi s'a părut mare.

14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat -o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.

15 În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.

16 Atunci am zis: ,,Mai bună este înţelepciunea de cît tăria!`` Totuş înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu -l ascultă.

17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.

18 Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.

1 我留心这一切事， 并加以阐明： 就是义人、智慧人和他们所作的， 都在 神手里。临到他们的一切， 无论是爱是恨， 人都不领悟。

2 众人的命运都是一样的： 义人与恶人、好人与坏人、洁净的与不洁净的、献祭的与不献祭的， 所遭遇的都是一样的； 好人怎样， 罪人也怎样； 起誓的怎样， 怕起誓的也怎样。

3 在日光之下所发生的一切事， 有一件令人遗憾的， 就是众人的命运都是一样的， 并且世人的心充满邪恶， 一生心怀狂妄， 后来都归到死人那里去。

4 凡有生命的（"凡有生命的"原文作"凡与所有活人有关联的"）， 就有盼望， 因为活狗比死狮更好。

5 活人还知道自己必死， 死人却一无所知， 而且再得不到酬劳， 他们也被遗忘。

6 他们的爱， 他们的恨， 他们的嫉妒， 都早已消失了， 在日光之下所发生的一切事， 永远也没有他们的分了。

7 你只管快快乐乐地去吃你的饭， 怀着高兴的心去喝你的酒， 因为 神已经悦纳了你所作的。

8 你当经常穿着白色的衣袍， 头上也不要缺少膏油。

9 在你一生虚空的年日中， 就是 神在日光之下赐你虚空的年日中， 你要和你所爱的妻子享受人生， 因为那是你一生在日光之下从劳碌中所得的分。

10 凡是你手可作的， 都当尽力去作； 因为在你所要去的阴间里， 既没有工作， 又没有筹谋； 没有知识， 也没有智慧。

11 我又看见在日光之下， 跑得快的未必得奖， 勇士未必战胜， 智慧的未必得粮食， 精明的未必致富， 博学的未必得人赏识， 因为时机和际遇左右众人。

12 原来人并不知道自己的时机， 正像鱼被恶网圈住， 鸟被网罗捉住， 险恶的时机忽然临到世人身上的时候， 世人也照样陷在其中。

13 在日光之下， 我又看见一样智慧， 觉得很有意义：

14 有一座小城， 人数不多； 有一个大君王来进攻， 把它包围， 建造巨大的高垒攻城。

15 城里有一个贫穷但有智慧的人， 用他的智慧救了那城。然而， 却没有人记念那穷人。

16 于是我说： "智慧胜过武力"， 但是那个穷人的智慧被藐视， 他的话也没有人听从。

17 听智慧人安安静静说出来的话， 胜过听管理愚昧者的人的喊叫。

18 智慧胜于战斗的武器， 但一个罪人能破坏许多好事。