1 Păzeşte-ţi piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

2 Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.

3 Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

4 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s'o împlineşti, căci Lui nu -I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut -o.

5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n'o împlineşti.

6 Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: ,,M'am pripit.`` Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?

7 Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.

8 Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.

9 Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.

10 Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

11 Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi ceice le papă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?

12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu -l lasă îmbuibarea să doarmă.

13 Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.

14 Dacă se perd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu -i rămîne nimic în mîni.

15 Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.

16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s'a trudit în vînt?

17 Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte supt soare, în toate zilele vieţii lui, pe cari i le -a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i -a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.

20 Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.

1 你到 神的殿， 脚步要谨慎； 近前聆听， 胜于愚昧人献祭， 因为他们不知道所作的是恶的。（本节在《马索拉抄本》为4:17）

2 在 神面前不可冒失开口， 心急发言， 因为 神在天上， 你在地上， 所以你的言语要寡少。（本节在《马索拉抄本》为5:1）

3 挂虑多就令人作梦， 言语多就显出愚昧。

4 你向 神许了愿， 就不可迟迟不还， 因为他不喜悦愚昧人； 所许的愿必须偿还。

5 许愿不还， 不如不许。

6 不可任你的口把自己陷于罪恶， 也不可在使者前面说是许错了。何必使 神因你的声音发怒， 破坏你手中的工作呢？

7 多梦和多话， 都是虚空的， 你只要敬畏 神。

8 如果你在一省之中， 看到穷人遭受欺压， 公正和公义被夺去， 也不必因此惊讶， 因为高位者之上有较高的照应， 在他们之上还有更高的。

9 各人都从土地得着利益， 就是君王也得到田地的供应。

10 贪爱银子的， 不因有银子满足； 贪爱财富的， 也不因得利知足。这也是虚空。

11 财物增加， 吃用的人也增加， 物主除了眼看以外， 还有什么益处呢？

12 劳力的人无论吃多吃少， 都睡得甜； 财主的丰足， 却不容他安睡。

13 我看见日光之下有一令人痛心的憾事， 就是财主积聚财富， 反受其害。

14 遭遇祸患， 财富就尽失； 他即使生了儿子， 也没有什么留给他。

15 他怎样从母胎赤身而来， 也必怎样赤身而去； 在劳碌中得来的， 他的手也带不走什么。

16 他怎样来， 也要怎样去， 这也是令人痛心的憾事； 他为风劳碌， 有什么益处呢？

17 他终生在黑暗中吃喝， 多有愁烦、疾病与愤怨。

18 我认为既善又美的， 就是人在 神所赐给他一生有限的年日中吃喝， 享受他在日光之下劳碌所得的一切， 因为这是他的分。

19 蒙 神赐予财富与资产的人， 神都使他能够享用， 并取自己的分， 在劳碌中自得其乐， 这是 神的恩赐。

20 他不多思念自己一生的年日， 因为 神使喜乐充满他的心。