1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?
12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.
13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.
15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.
18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici
20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.
21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.
22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.
23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
1 Et Job prit la parole, et dit:
2 Vraiment, vous êtes tout un peuple, et avec vous mourra la sagesse!
3 J'ai pourtant du sens aussi bien que vous, je ne vous suis point inférieur; et qui ne sait de telles choses?
4 Je suis un homme qui est en risée à son ami; un homme qui invoquait Dieu, et Dieu lui répondait! En risée! un homme juste, intègre!
5 Mépris au malheur! telle est la pensée des heureux; le mépris est réservé à ceux dont le pied chancelle!
6 Elles sont en paix, les tentes des pillards, et toutes les sécurités sont pour ceux qui irritent Dieu, qui se font un dieu de leur bras.
7 Mais interroge donc les bêtes, et elles t'instruiront; ou les oiseaux des cieux, et ils te l'annonceront;
8 Ou parle à la terre, et elle t'instruira; et les poissons de la mer te le raconteront.
9 Qui ne sait, parmi tous ces êtres, que la main de Dieu a fait cet univers?
10 Qu'il tient en sa main l'âme de tous les vivants, l'esprit de toute chair d'homme?
11 L'oreille ne juge-t-elle pas des discours, comme le palais goûte les aliments?
12 La sagesse est dans les vieillards, et le discernement est le fruit des longs jours!
13 Non, c'est en Dieu que se trouvent la sagesse et la force; c'est à lui qu'appartiennent le conseil et l'intelligence.
14 Voici, il démolit, et on ne rebâtit point; il enferme quelqu'un, et on ne lui ouvre pas.
15 Voici, il retient les eaux, et elles tarissent; il les lâche, et elles bouleversent la terre.
16 En lui résident la puissance et la sagesse; de lui dépendent celui qui s'égare et celui qui égare.
17 Il fait marcher pieds nus les conseillers; il frappe de folie les juges.
18 Il relâche l'autorité des rois, et il serre la corde sur leurs reins.
19 Il fait marcher pieds nus les prêtres, et il renverse les puissants.
20 Il ôte la parole aux plus assurés, et il prive de sens les vieillards.
21 Il verse le mépris sur les nobles, et il délie la ceinture des forts.
22 Il met en évidence les profondeurs cachées dans les ténèbres, et il amène à la lumière l'ombre de la mort.
23 Il agrandit les nations, et il les perd; il étend les nations, et il les conduit en captivité.
24 Il ôte le sens aux chefs des peuples de la terre, et il les fait errer dans un désert sans chemin.
25 Ils tâtonnent dans les ténèbres, sans aucune clarté, et il les fait errer comme un homme ivre.