1 Elihu a urmat şi a zis:

2 ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6 El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

7 Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

8 Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

10 Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

11 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

12 Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13 Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

14 îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17 Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

18 Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

20 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23 Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

24 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

25 Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29 Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

32 Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

33 Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

1 Élihu continua, et dit:

2 Attends un peu et je t'instruirai, car il y a encore des raisons pour la cause de Dieu.

3 Je prendrai de loin ma science, et je donnerai droit à mon créateur.

4 Car, certainement, mes discours ne sont point mensongers, et c'est un homme qui te parle d'une science parfaite.

5 Voici, Dieu est puissant, et il ne dédaigne personne; il est puissant par la force de son intelligence.

6 Il ne laisse point vivre le méchant, et il fait droit aux affligés.

7 Il ne détourne pas ses yeux des justes, il place ces justes avec les rois sur le trône; et il les y fait asseoir pour toujours, et ils sont élevés.

8 S'ils sont liés de chaînes, s'ils sont pris dans les liens de l'affliction,

9 Il leur fait connaître ce qu'ils ont fait, leurs péchés et leur orgueil.

10 Alors il ouvre leur oreille à la réprimande; il leur dit de se détourner de l'iniquité.

11 S'ils l'écoutent, et s'ils le servent, ils achèvent leurs jours dans le bonheur, et leurs années dans la joie;

12 Mais s'ils ne l'écoutent pas, ils passent par l'épée, et ils expirent dans leur aveuglement.

13 Les cœurs impies se mettent en colère; ils ne crient point à lui quand il les a liés.

14 Leur âme meurt en sa jeunesse, et leur vie s'éteint comme celle des débauchés.

15 Il sauve l'affligé par son affliction, et il l'instruit par sa douleur.

16 Et toi-même, il te mettra hors de ta détresse, au large, loin de toute angoisse, et ta table sera dressée, couverte de graisse.

17 Mais si tu es plein de la cause du méchant, cette cause et la condamnation se suivront de près.

18 Prends garde que la colère ne te pousse au blasphème, et ne te laisse pas égarer par la pensée d'une abondante expiation.

19 Ferait-il cas de ta richesse? Il n'estimera ni l'or ni les moyens de l'opulence.

20 Ne souhaite point la nuit, en laquelle les peuples sont enlevés sur place.

21 Garde-toi de te tourner vers l'iniquité; car tu la préfères à l'affliction.

22 Voici, Dieu est élevé en sa puissance; qui pourrait enseigner comme lui?

23 Qui lui a prescrit sa voie? Et qui lui dira: Tu as fait une injustice?

24 Souviens-toi de célébrer ses ouvrages, que tous les hommes chantent.

25 Tout homme les admire, chacun les contemple de loin.

26 Voici, Dieu est élevé, et nous ne le connaissons pas; le nombre de ses années, nul ne peut le sonder!

27 Il attire les gouttes d'eau, elles se fondent en pluie, au milieu du brouillard;

28 Les nuées la font couler, et tomber goutte à goutte sur la foule des hommes.

29 Et qui pourrait comprendre le déploiement des nuées, et le fracas de sa tente?

30 Voici, il étend sur lui-même la lumière, et il couvre le profond des mers.

31 C'est ainsi qu'il juge les peuples, et qu'il donne la nourriture en abondance.

32 Il tient cachée dans sa main la lumière, et il lui prescrit de frapper.

33 Son tonnerre l'annonce, et les troupeaux font connaître qu'il s'approche.