1 Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2 Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

3 Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4 N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

6 să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

7 De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

8 atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

9 Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

12 un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

14 ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

15 Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

16 Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

17 dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18 eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

20 fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

21 dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

22 atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

25 dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

26 dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

27 şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

29 Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

30 eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

32 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

34 pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

35 Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

36 Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

37 să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

38 Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

39 dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

40 atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

1 J'avais fait un accord avec mes yeux; et comment aurais-je regardé une vierge?

2 Car quelle part Dieu m'aurait-il faite d'en haut, et quel héritage le Tout-Puissant m'aurait-il envoyé des cieux?

3 La calamité n'est-elle pas pour le pervers, et l'adversité pour ceux qui commettent l'iniquité?

4 Ne voit-il pas toute ma conduite, et ne compte-t-il pas tous mes pas?

5 Si j'ai marché dans le mensonge, et si mon pied s'est hâté pour tromper,

6 Que Dieu me pèse dans des balances justes, et il reconnaîtra mon intégrité.

7 Si mes pas se sont détournés de la voie, et si mon cœur a suivi mes yeux, et si quelque souillure s'est attachée à mes mains,

8 Que je sème et qu'un autre mange, et que mes rejetons soient déracinés!

9 Si mon cœur a été séduit par quelque femme, et si j'ai fait le guet à la porte de mon prochain,

10 Que ma femme broie le grain pour un autre, et que d'autres se penchent sur elle!

11 Car c'est là une méchanceté préméditée, une iniquité punie par les juges.

12 C'est un feu qui dévore jusqu'à pleine destruction, qui eût ruiné tous mes biens dans leur racine.

13 Si j'ai méprisé le droit de mon serviteur ou de ma servante, quand ils ont eu des contestations avec moi,

14 Et que ferais-je, quand Dieu se lèvera, et quand il demandera compte, que lui répondrais-je?

15 Celui qui m'a fait dans le sein de ma mère, ne l'a-t-il pas fait aussi? Un même créateur ne nous a-t-il pas formés dans le sein maternel?

16 Si j'ai refusé aux pauvres leur demande, si j'ai laissé se consumer les yeux de la veuve,

17 Si j'ai mangé seul mon morceau, et si l'orphelin n'en a point mangé,

18 Certes, dès ma jeunesse, il a grandi près de moi comme près d'un père, et dès le sein de ma mère, j'ai été le guide de la veuve,

19 Si j'ai vu un homme périr faute de vêtement, et le pauvre manquer de couverture;

20 Si ses reins ne m'ont pas béni, et s'il n'a pas été réchauffé par la toison de mes agneaux;

21 Si j'ai levé ma main contre l'orphelin, parce que je me voyais appuyé à la porte;

22 Que mon épaule tombe de ma nuque, et que mon bras soit cassé et séparé de l'os!

23 Car la frayeur serait sur moi avec la calamité de Dieu, et je ne pourrais pas subsister devant sa majesté.

24 Si j'ai mis dans l'or ma confiance, et si j'ai dit à l'or fin: Tu es ma sécurité;

25 Si je me suis réjoui de ce que ma fortune était grande, et de ce que ma main avait beaucoup acquis;

26 Si, voyant le soleil briller et la lune s'avancer magnifique,

27 Mon cœur a été secrètement séduit, et si ma main a envoyé des baisers

28 (Ce qui est aussi une iniquité punie par le juge, car c'est un reniement du Dieu d'en haut);

29 Si je me suis réjoui du malheur de mon ennemi, si j'ai sauté de joie quand le mal l'a atteint

30 (Je n'ai pas permis à ma langue de pécher en demandant sa mort dans des malédictions);

32 (L'étranger ne passait pas la nuit dehors; j'ouvrais ma porte au voyageur);

33 Si j'ai caché, comme Adam, mes fautes; si j'ai enfermé mon crime dans mon sein,

34 Parce que je craignais la foule et redoutais le mépris des familles, en sorte que je restais tranquille et n'osais franchir ma porte.

35 Oh! si quelqu'un m'écoutait! Voici ma signature: Que le Tout-Puissant me réponde, et que mon adversaire écrive son mémoire!

36 Je jure que je le porterai sur mon épaule, je me l'attacherai comme une couronne,

37 Je lui déclarerai le nombre de mes pas, je l'aborderai comme un prince.

38 Si ma terre crie contre moi, et si mes sillons pleurent avec elle;

39 Si je mange ses fruits sans l'avoir payée, si je fais rendre l'âme à ses maîtres,

40 Qu'elle produise de l'épine au lieu de froment, et l'ivraie au lieu d'orge! C'est ici la fin des paroles de Job.