1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

3 Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4 Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

5 biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

6 Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

7 va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

8 Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

9 Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

11 Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

12 Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

13 îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

15 Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

16 Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

17 Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

18 va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

19 căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

20 Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

21 Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

22 În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

23 Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

24 Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

25 Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

26 Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

27 Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

28 Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

29 Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``

1 Tsophar, de Naama, prit la parole et dit:

2 C'est pour cela que mes pensées me poussent à répondre, et c'est pour cette raison que j'ai hâte de le faire:

3 J'ai entendu une leçon outrageante, mais l'esprit tire de mon intelligence une réponse.

4 Ne sais-tu pas que, de tout temps, depuis que Dieu a mis l'homme sur la terre,

5 Le triomphe du méchant est de peu de durée, et la joie de l'impie n'a qu'un moment?

6 Quand son élévation monterait jusqu'aux cieux, et quand sa tête atteindrait les nues,

7 Il périra pour toujours, comme son ordure; ceux qui le voyaient diront: Où est-il?

8 Il s'envolera comme un songe, et on ne le trouvera plus; il s'évanouira comme un rêve de la nuit.

9 L'œil qui l'a vu ne le verra plus, et son lieu ne l'apercevra plus.

10 Ses enfants feront la cour aux pauvres, et ses propres mains restitueront ses biens.

11 Ses os sont pleins de jeunesse, mais elle reposera avec lui dans la poussière.

12 Si le mal est doux à sa bouche, s'il le cache sous sa langue,

13 S'il le ménage et ne le rejette point, s'il le retient dans son palais,

14 Sa nourriture se changera dans ses entrailles, et deviendra dans son sein du fiel d'aspic.

15 Il a englouti des richesses, et il les vomira; Dieu les arrachera de son ventre.

16 Il sucera du venin d'aspic; la langue de la vipère le tuera.

17 Il ne verra plus les ruisseaux, les fleuves, les torrents de miel et de lait.

18 Il rendra le fruit de son travail, et ne l'avalera pas; il restituera à proportion de ce qu'il aura amassé, et ne s'en réjouira pas.

19 Parce qu'il a foulé, abandonné le pauvre, pillé la maison au lieu de la bâtir;

20 Parce qu'il n'a pas connu le repos dans son avidité, il ne sauvera rien de ce qu'il a tant désiré;

21 Rien n'échappait à sa voracité, c'est pourquoi son bonheur ne durera pas.

22 Au comble de l'abondance, il sera dans la gêne; les mains de tous les malheureux se jetteront sur lui.

23 Il arrivera que pour lui remplir le ventre, Dieu enverra contre lui l'ardeur de sa colère; il la fera pleuvoir sur lui et entrer dans sa chair.

24 Il fuira devant les armes de fer, l'arc d'airain le transpercera.

25 Il arrachera la flèche, et elle sortira de son corps, et le fer étincelant, de son foie; les frayeurs de la mort viendront sur lui.

26 Toutes les calamités sont réservées à ses trésors, un feu qu'on n'aura pas besoin de souffler le dévorera, et ce qui restera dans sa tente sera consumé.

27 Les cieux découvriront son iniquité, et la terre s'élèvera contre lui.

28 Le revenu de sa maison sera emporté. Tout s'écoulera au jour de la colère.

29 Telle est la part que Dieu réserve à l'homme méchant, tel est l'héritage que Dieu lui assigne.