1 Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.2 În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -4 Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

1 By the rivers of Babylon, there we sat down.

Yes, we wept, when we remembered Zion.

2 On the willows in that land,

we hung up our harps.

3 For there, those who led us captive asked us for songs.

Those who tormented us demanded songs of joy:

"Sing us one of the songs of Zion!"

4 How can we sing Yahweh’s song in a foreign land?

5 If I forget you, Jerusalem,

let my right hand forget its skill.

6 Let my tongue stick to the roof of my mouth if I don’t remember you,

if I don’t prefer Jerusalem above my chief joy.

7 Remember, Yahweh, against the children of Edom in the day of Jerusalem,

who said, "Raze it!

Raze it even to its foundation!"

8 Daughter of Babylon, doomed to destruction,

he will be happy who repays you,

as you have done to us.

9 Happy shall he be,

who takes and dashes your little ones against the rock.