1 Mia filo! konservu miajn vortojn, Kaj gardu ĉe vi miajn moralordonojn.

2 Konservu miajn moralordonojn, kaj vivu; Kaj mian instruon, kiel la pupilon de viaj okuloj.

3 Ligu ilin al viaj fingroj; Skribu ilin sur la tabelo de via koro.

4 Diru al la saĝo:Vi estas mia fratino; Kaj la prudenton nomu mia parencino;

5 Por ke vi estu gardata kontraŭ fremda edzino, Kontraŭ fremdulino, kies paroloj estas glataj.

6 Ĉar mi rigardis tra fenestro de mia domo, Tra mia krado;

7 Kaj mi vidis inter la naivuloj, Mi rimarkis inter la nematuruloj junulon senprudentan,

8 Kiu pasis sur la placo preter ŝia angulo, Kaj iris la vojon al ŝia domo,

9 En krepusko, en vespero de tago, Kiam fariĝis nokto kaj mallumo.

10 Kaj jen renkonte al li iras virino En ornamo de publikulino, ruzema je la koro.

11 Bruema kaj vagema; Ŝiaj piedoj ne loĝas en ŝia domo.

12 Jen ŝi estas sur la strato, jen sur la placoj, Kaj apud ĉiu angulo ŝi embuskas.

13 Kaj ŝi kaptis lin, kaj kisis lin Kun senhonta vizaĝo, kaj diris al li:

14 Mi devis alporti dankan oferdonon; Hodiaŭ mi plenumis mian solenan promeson.

15 Tial mi eliris al vi renkonte, Por serĉi vian vizaĝon, kaj mi vin trovis.

16 Mi bele kovris mian liton Per multkoloraj teksaĵoj el Egiptujo.

17 Mi parfumis mian kuŝejon Per mirho, aloo, kaj cinamo.

18 Venu, ni ĝuu sufiĉe volupton ĝis la mateno, Ni plezuriĝu per la amo.

19 Ĉar mia edzo ne estas hejme, Li iris en malproksiman vojon;

20 La sakon kun mono li prenis kun si; Li revenos hejmen je la plenluno.

21 Ŝi forlogis lin per sia multeparolado, Per sia glata buŝo ŝi lin entiris.

22 Li tuj iras post ŝi, Kiel bovo iras al la buĉo Kaj kiel katenita malsaĝulo al la puno;

23 Ĝis sago fendas al li la hepaton; Kiel birdo rapidas al la kaptilo, Kaj ne scias, ke ĝi pereigas sian vivon.

24 Kaj nun, infanoj, aŭskultu min, Atentu la vortojn de mia buŝo.

25 Via koro ne flankiĝu al ŝia vojo, Ne eraru sur ŝia irejo;

26 Ĉar multajn ŝi vundis kaj faligis, Kaj multegaj estas ŝiaj mortigitoj.

27 Ŝia domo estas vojoj al Ŝeol, Kiuj kondukas malsupren al la ĉambroj de la morto.

1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.

2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.

3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -

5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.

7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:

12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.

13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:

14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.

16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;

17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!

19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,

20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``

21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.

22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.

27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.