1 Après ces choses, voici ce qui arriva. Naboth, de Jizreel, avait une vigne à Jizreel, à côté du palais d’Achab, roi de Samarie. 2 Et Achab parla ainsi à Naboth: Cède-moi ta vigne, pour que j’en fasse un jardin potager, car elle est tout près de ma maison. Je te donnerai à la place une vigne meilleure; ou, si cela te convient, je te paierai la valeur en argent. 3 Mais Naboth répondit à Achab: Que l’Éternel me garde de te donner l’héritage de mes pères! 4 Achab rentra dans sa maison, triste et irrité, à cause de cette parole que lui avait dite Naboth de Jizreel: Je ne te donnerai pas l’héritage de mes pères! Et il se coucha sur son lit, détourna le visage, et ne mangea rien. 5 Jézabel, sa femme, vint auprès de lui, et lui dit: Pourquoi as-tu l’esprit triste et ne manges-tu point? 6 Il lui répondit: J’ai parlé à Naboth de Jizreel, et je lui ai dit: Cède-moi ta vigne pour de l’argent; ou, si tu veux, je te donnerai une autre vigne à la place. Mais il a dit: Je ne te donnerai pas ma vigne! 7 Alors Jézabel, sa femme, lui dit: Est-ce bien toi maintenant qui exerces la souveraineté sur Israël? Lève-toi, prends de la nourriture, et que ton cœur se réjouisse; moi, je te donnerai la vigne de Naboth de Jizreel. 8 Et elle écrivit au nom d’Achab des lettres qu’elle scella du sceau d’Achab, et qu’elle envoya aux anciens et aux magistrats qui habitaient avec Naboth dans sa ville. 9 Voici ce qu’elle écrivit dans ces lettres: Publiez un jeûne; placez Naboth à la tête du peuple, 10 et mettez en face de lui deux méchants hommes qui déposeront ainsi contre lui: Tu as maudit Dieu et le roi! Puis menez-le dehors, lapidez-le, et qu’il meure. 11 Les gens de la ville de Naboth, les anciens et les magistrats qui habitaient dans la ville, agirent comme Jézabel le leur avait fait dire, d’après ce qui était écrit dans les lettres qu’elle leur avait envoyées. 12 Ils publièrent un jeûne, et ils placèrent Naboth à la tête du peuple; 13 les deux méchants hommes vinrent se mettre en face de lui, et ces méchants hommes déposèrent ainsi devant le peuple contre Naboth: Naboth a maudit Dieu et le roi! Puis ils le menèrent hors de la ville, ils le lapidèrent, et il mourut. 14 Et ils envoyèrent dire à Jézabel: Naboth a été lapidé, et il est mort. 15 Lorsque Jézabel apprit que Naboth avait été lapidé et qu’il était mort, elle dit à Achab: Lève-toi, prends possession de la vigne de Naboth de Jizreel, qui a refusé de te la céder pour de l’argent; car Naboth n’est plus en vie, il est mort. 16 Achab, entendant que Naboth était mort, se leva pour descendre à la vigne de Naboth de Jizreel, afin d’en prendre possession.

17 Alors la parole de l’Éternel fut adressée à Élie, le Thischbite, en ces mots: 18 Lève-toi, descends au-devant d’Achab, roi d’Israël à Samarie; le voilà dans la vigne de Naboth, où il est descendu pour en prendre possession. 19 Tu lui diras: Ainsi parle l’Éternel: N’es-tu pas un assassin et un voleur? Et tu lui diras: Ainsi parle l’Éternel: Au lieu même où les chiens ont léché le sang de Naboth, les chiens lécheront aussi ton propre sang. 20 Achab dit à Élie: M’as-tu trouvé, mon ennemi? Et il répondit: Je t’ai trouvé, parce que tu t’es vendu pour faire ce qui est mal aux yeux de l’Éternel. 21 *2 R 9:7,8,9.Voici, je vais faire venir le malheur sur toi; je te balaierai, j’exterminerai quiconque appartient à Achab, celui qui est esclave et celui qui est libre en Israël, 22 et je rendrai ta maison *1 R 15:29.semblable à la maison de Jéroboam, fils de Nebath, et *1 R 16:3,11.à la maison de Baescha, fils d’Achija, parce que tu m’as irrité et que tu as fait pécher Israël. 23 L’Éternel parle aussi sur *2 R 9:35,36,37.Jézabel, et il dit: Les chiens mangeront Jézabel près du rempart de Jizreel. 24 Celui de la maison d’Achab qui mourra dans la ville sera mangé par les chiens, et celui qui mourra dans les champs sera mangé par les oiseaux du ciel. 25 *1 R 16:33.Il n’y a eu personne qui se soit vendu comme Achab pour faire ce qui est mal aux yeux de l’Éternel, et Jézabel, sa femme, l’y excitait. 26 Il a agi de la manière la plus abominable, en allant après les idoles, comme le faisaient les Amoréens, que l’Éternel chassa devant les enfants d’Israël.

27 Après avoir entendu les paroles d’Élie, Achab déchira ses vêtements, il mit un sac sur son corps, et il jeûna; il couchait avec ce sac, et il marchait lentement. 28 Et la parole de l’Éternel fut adressée à Élie, le Thischbite, en ces mots: 29 As-tu vu comment Achab s’est humilié devant moi? Parce qu’il s’est humilié devant moi, je ne ferai pas venir le malheur pendant sa vie; ce sera pendant la vie de son fils que je ferai venir le malheur sur sa maison.

1 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via*1 Sam. 8:14. ta să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint." 3 Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!" 4 Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da*Lev. 25:23.Num. 36:7.Ezec. 46:18. moștenirea părinților mei!" Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic. 5 Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îți este tristă inima și nu mănânci?" 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preț de argint sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ți dau via mea!’" 7 Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!" 8 Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiți un post, puneți pe Nabot în fruntea poporului 10 și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat*Exod 22:28.Lev. 24:15,16.Fapte 6:11. pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l*Lev. 24:14. cu pietre și să moară." 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit*Is. 58:4. un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi l-au scos*2 Împ. 9:26. afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14 Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit." 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

17 Atunci, cuvântul*Ps. 9:12. Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18 „Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria*Cap. 13:32.2 Cron. 22:9.; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoț?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul*Cap. 22:38. unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’" 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit*Cap. 18:17., vrăjmașule?" Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut*2 Împ. 17:17.Rom. 7:14. ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea*Cap. 14:10.2 Împ. 9:8. peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este*1 Sam. 25:22. al lui Ahab, fie rob*Cap. 14:10., fie slobod în Israel, 22 și voi face casei*Cap. 15:29. tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa*Cap. 16:3,11., fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’" 23 Domnul a vorbit și despre Izabela*2 Împ. 9:36. și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine*Cap. 14:11;16:4. va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului." 25 N-a fost nimeni*Cap. 16:30. care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl ațâța*Cap. 16:31. la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum*Gen. 15:16.2 Împ. 21:11. făceau amoriții, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus*Gen. 37:34. un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieții lui, ci în timpul vieții*2 Împ. 9:25. fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!"