1 Bien des jours s’écoulèrent, et la parole de l’Éternel fut ainsi adressée à Élie, dans la troisième année: Va, présente-toi devant Achab, et je ferai tomber de la pluie sur la face du sol. 2 Et Élie alla, pour se présenter devant Achab. La famine était grande à Samarie. 3 Et Achab fit appeler Abdias, chef de sa maison. Or Abdias craignait beaucoup l’Éternel; 4 et lorsque Jézabel extermina les prophètes de l’Éternel, Abdias prit cent prophètes qu’il cacha cinquante par cinquante dans une caverne, et il les avait nourris de pain et d’eau. 5 Achab dit à Abdias: Va par le pays vers toutes les sources d’eau et vers tous les torrents; peut-être se trouvera-t-il de l’herbe, et nous conserverons la vie aux chevaux et aux mulets, et nous n’aurons pas besoin d’abattre du bétail. 6 Ils se partagèrent le pays pour le parcourir; Achab alla seul par un chemin, et Abdias alla seul par un autre chemin. 7 Comme Abdias était en route, voici, Élie le rencontra. Abdias, l’ayant reconnu, tomba sur son visage, et dit: Est-ce toi, mon seigneur Élie? 8 Il lui répondit: C’est moi; va, dis à ton maître: Voici Élie! 9 Et Abdias dit: Quel péché ai-je commis, pour que tu livres ton serviteur entre les mains d’Achab, qui me fera mourir? 10 L’Éternel est vivant! Il n’est ni nation ni royaume où mon maître n’ait envoyé pour te chercher; et quand on disait que tu n’y étais pas, il faisait jurer le royaume et la nation que l’on ne t’avait pas trouvé. 11 Et maintenant tu dis: Va, dis à ton maître: Voici Élie! 12 Puis, lorsque je t’aurai quitté l’esprit de l’Éternel te transportera je ne sais où; et j’irai informer Achab, qui ne te trouvera pas, et qui me tuera. Cependant ton serviteur craint l’Éternel dès sa jeunesse. 13 N’a-t-on pas dit à mon seigneur ce que j’ai fait quand Jézabel tua les prophètes de l’Éternel? J’ai caché cent prophètes de l’Éternel, cinquante par cinquante dans une caverne, et je les ai nourris de pain et d’eau. 14 Et maintenant tu dis: Va, dis à ton maître: Voici Élie! Il me tuera. 15 Mais Élie dit: L’Éternel des armées, dont je suis le serviteur, est vivant! Aujourd’hui je me présenterai devant Achab.

16 Abdias, étant allé à la rencontre d’Achab, l’informa de la chose. Et Achab se rendit au-devant d’Élie. 17 A peine Achab aperçut-il Élie qu’il lui dit: *Am 7:10.Est-ce toi, qui jettes le trouble en Israël? 18 Élie répondit: Je ne trouble point Israël; c’est toi, au contraire, et la maison de ton père, puisque vous avez abandonné les commandements de l’Éternel et que tu es allé après les Baals. 19 Fais maintenant rassembler tout Israël auprès de moi, à la montagne du Carmel, et aussi les quatre cent cinquante prophètes de Baal et les quatre cents prophètes d’Astarté qui mangent à la table de Jézabel. 20 Achab envoya des messagers vers tous les enfants d’Israël, et il rassembla les prophètes à la montagne du Carmel. 21 Alors Élie s’approcha de tout le peuple, et dit: Jusqu’à quand clocherez-vous des deux côtés? *Jos 24:15.Si l’Éternel est Dieu, allez après lui; si c’est Baal, allez après lui! Le peuple ne lui répondit rien. 22 Et Élie dit au peuple: Je suis resté seul des prophètes de l’Éternel, et il y a quatre cent cinquante prophètes de Baal. 23 Que l’on nous donne deux taureaux; qu’ils choisissent pour eux l’un des taureaux, qu’ils le coupent par morceaux, et qu’ils le placent sur le bois, sans y mettre le feu; et moi, je préparerai l’autre taureau, et je le placerai sur le bois, sans y mettre le feu. 24 Puis invoquez le nom de votre dieu; et moi, j’invoquerai le nom de l’Éternel. Le dieu qui répondra par le feu, c’est celui-là qui sera Dieu. Et tout le peuple répondit, en disant: C’est bien! 25 Élie dit aux prophètes de Baal: Choisissez pour vous l’un des taureaux, préparez-le les premiers, car vous êtes les plus nombreux, et invoquez le nom de votre dieu; mais ne mettez pas le feu. 26 Ils prirent le taureau qu’on leur donna, et le préparèrent; et ils invoquèrent le nom de Baal, depuis le matin jusqu’à midi, en disant: Baal réponds nous! Mais il n’y eut ni voix ni réponse. Et ils sautaient devant l’autel qu’ils avaient fait. 27 A midi, Élie se moqua d’eux, et dit: Criez à haute voix, puisqu’il est dieu; il pense à quelque chose, ou il est occupé, ou il est en voyage; peut-être qu’il dort, et il se réveillera. 28 Et ils crièrent à haute voix, et ils se firent, selon leur coutume, des incisions avec des épées et avec des lances, jusqu’à ce que le sang coulât sur eux. 29 Lorsque midi fut passé, ils prophétisèrent jusqu’au moment de la présentation de l’offrande. Mais il n’y eut ni voix, ni réponse, ni signe d’attention. 30 Élie dit alors à tout le peuple: Approchez-vous de moi! Tout le peuple s’approcha de lui. Et Élie rétablit l’autel de l’Éternel, qui avait été renversé. 31 Il *Jos 4:5,20.prit douze pierres d’après le nombre des tribus des fils de Jacob, auquel l’Éternel avait dit: *Ge 32:28.2 R 17:34.Israël sera ton nom; 32 et il bâtit avec ces pierres un autel au nom de l’Éternel. Il fit autour de l’autel un fossé de la capacité de deux mesures de semence. 33 Il arrangea le bois, coupa le taureau par morceaux, et le plaça sur le bois. 34 Puis il dit: Remplissez d’eau quatre cruches, et versez-les sur l’holocauste et sur le bois. Il dit: Faites-le une seconde fois. Et ils le firent une seconde fois. Il dit: Faites-le une troisième fois. Et ils le firent une troisième fois. 35 L’eau coula autour de l’autel, et l’on remplit aussi d’eau le fossé. 36 Au moment de la présentation de l’offrande, Élie, le prophète, s’avança et dit: Éternel, *Ex 3:6.Mt 22:32.Mc 12:26.Lu 20:37.Ac 7:32.Dieu d’Abraham, d’Isaac et d’Israël! Que l’on sache aujourd’hui que tu es Dieu en Israël, que je suis ton serviteur, et que j’ai fait toutes ces choses par ta parole! 37 Réponds-moi, Éternel, réponds-moi, afin que ce peuple reconnaisse que c’est toi, Éternel, qui es Dieu, et que c’est toi qui ramènes leur cœur! 38 Et le feu de l’Éternel tomba, et il consuma l’holocauste, le bois, les pierres et la terre, et il absorba l’eau qui était dans le fossé. 39 Quand tout le peuple vit cela, ils tombèrent sur leur visage et dirent: C’est l’Éternel qui est Dieu! C’est l’Éternel qui est Dieu! 40 Saisissez les prophètes de Baal, leur dit Élie; qu’aucun d’eux n’échappe! Et ils les saisirent. Élie les fit descendre au torrent de Kison, où il les égorgea.

41 Et Élie dit à Achab: Monte, mange et bois; car il se fait un bruit qui annonce la pluie. 42 Achab monta pour manger et pour boire. Mais Élie monta au sommet du Carmel; et, se penchant contre terre, il mit son visage entre ses genoux, 43 et dit à son serviteur: Monte, regarde du côté de la mer. Le serviteur monta, il regarda, et dit: Il n’y a rien. Élie dit sept fois: Retourne. 44 A la septième fois, il dit: Voici un petit nuage qui s’élève de la mer, et qui est comme la paume de la main d’un homme. Élie dit: Monte, et dis à Achab: Attelle et descends, afin que la pluie ne t’arrête pas. 45 En peu d’instants, le ciel s’obscurcit par les nuages, le vent s’établit, et il y eut une forte pluie. Achab monta sur son char, et partit pour Jizreel. 46 Et la main de l’Éternel fut sur Élie, qui se ceignit les reins et courut devant Achab jusqu’à l’entrée de Jizreel.

1 Au trecut multe*Luca 4:25.Iac. 5:17. zile și cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau*Deut. 28:12. ploaie pe fața pământului." 2 Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab.

Era mare foamete în Samaria. 3 Și Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. 4 De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peșteră și i-a hrănit cu pâine și cu apă. 5 Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin țară, pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și catârilor și să n-avem nevoie să omorâm vitele." 6 Și-au împărțit țara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7 Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?" 8 El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’" 9 Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute și, când se spunea că nu ești acolo, punea pe împărăția și poporul acela să jure că nu te-au găsit. 11 Și acum zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ 12 Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul*2 Împ. 2:16.Ezec. 3:12,14.Mat. 4:1.Fapte 8:39. Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m-aș duce să dau de știre lui Ahab și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinerețea lui. 13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și cu apă? 14 Și acum tu zici: ‘Du-te și spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide." 15 Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab."

16 Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. 17 Abia l-a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis: „Tu ești*Cap. 21:20. acela care nenorocești pe*Ios. 7:25.Fapte 16:20. Israel?" 18 Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă*2 Cron. 15:2. ați părăsit poruncile Domnului și v-ați dus după baali. 19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel*Ios. 19:26., pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal și pe cei patru sute*Cap. 16:33. de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei." 20 Ahab a trimis soli la toți copiii lui Israel și a strâns*Cap. 22:6. pe proroci la muntele Carmel. 21 Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până*2 Împ. 17:41.Mat. 6:24. când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți*Ios. 24:15. după Baal!" Poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Și Ilie a zis poporului: „Eu singur*Cap. 19:10,14. am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci*Vers. 19. ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. 24 Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin*Vers. 38.1 Cron. 21:26. foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu." Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!" 25 Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc." 26 Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!" Dar nu s-a auzit nici glas*Ps. 115:5.Ier. 10:5.1 Cor. 8:4;12:2., nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27 La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi." 28 Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi*Lev. 19:28.Deut. 14:1. cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. 29 Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas*Vers. 26., nici răspuns, nici semn de luare aminte. 30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!" Tot*Cap. 19:10. poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel*Gen. 32:28;35:10.2 Împ. 17:34. îți va fi numele", 32 și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță. 33 A așezat*Lev. 1:6-8. apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le*Jud. 6:20. pe arderea-de-tot și pe lemne." Și au făcut așa. 34 Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată." Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară." Și l-au făcut și a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului și au umplut*Vers. 32,38. cu apă și șanțul. 36 În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul*Exod 3:6. lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se*Cap. 8:43.2 Împ. 19:19.Ps. 83:18. știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut*Num. 16:28. după porunca Ta. 37 Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!" 38 Atunci a căzut foc*Lev. 9:24.Jud. 6:21.1 Cron. 21:26.2 Cron. 7:1. de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț. 39 Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: „Domnul*Vers. 24. este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!" 40 „Puneți*2 Împ. 10:25. mâna pe prorocii lui Baal", le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!" Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat*Deut. 13:5;18:20. acolo.

41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie." 42 Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se*Iac. 5:17,18. la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi 43 și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!" Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși." 44 A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om." Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: ‘Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.’" 45 Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel. 46 Și mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins*2 Împ. 4:29;9:1. mijlocul și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.