1 *1 S 28:3.Samuel mourut. Tout Israël s’étant assemblé le pleura, et on l’enterra dans sa demeure à Rama. Ce fut alors que David se leva et descendit au désert de Paran. 2 Il y avait à Maon un homme fort riche, possédant des biens à Carmel; il avait trois mille brebis et mille chèvres, et il se trouvait à Carmel pour la tonte de ses brebis. 3 Le nom de cet homme était Nabal, et sa femme s’appelait Abigaïl; c’était une femme de bon sens et belle de figure, mais l’homme était dur et méchant dans ses actions. Il descendait de Caleb. 4 David apprit au désert que Nabal tondait ses brebis. 5 Il envoya vers lui dix jeunes gens, auxquels il dit: Montez à Carmel, et allez auprès de Nabal. Vous le saluerez en mon nom, 6 et vous lui parlerez ainsi: Pour la vie sois en paix, et que la paix soit avec ta maison et tout ce qui t’appartient! 7 Et maintenant, j’ai appris que tu as les tondeurs. Or tes bergers ont été avec nous; nous ne leur avons fait aucun outrage, et rien ne leur a été enlevé pendant tout le temps qu’ils ont été à Carmel. 8 Demande-le à tes serviteurs, et ils te le diront. Que ces jeunes gens trouvent donc grâce à tes yeux, puisque nous venons dans un jour de joie. Donne donc, je te prie, à tes serviteurs et à ton fils David ce qui se trouvera sous ta main. 9 Lorsque les gens de David furent arrivés, ils répétèrent à Nabal toutes ces paroles, au nom de David. Puis ils se turent. 10 Nabal répondit aux serviteurs de David: Qui est David, et qui est le fils d’Isaï? Il y a aujourd’hui beaucoup de serviteurs qui s’échappent d’auprès de leurs maîtres. 11 Et je prendrais mon pain, mon eau, et mon bétail que j’ai tué pour mes tondeurs, et je les donnerais à des gens qui sont je ne sais d’où? 12 Les gens de David rebroussèrent chemin; ils s’en retournèrent, et redirent, à leur arrivée, toutes ces paroles à David. 13 Alors David dit à ses gens: Que chacun de vous ceigne son épée! Et ils ceignirent chacun leur épée. David aussi ceignit son épée, et environ quatre cents hommes montèrent à sa suite. Il en resta deux cents près des bagages. 14 Un des serviteurs de Nabal vint dire à Abigaïl, femme de Nabal: Voici, David a envoyé du désert des messagers pour saluer notre maître, qui les a rudoyés. 15 Et pourtant ces gens ont été très bons pour nous; ils ne nous ont fait aucun outrage, et rien ne nous a été enlevé, tout le temps que nous avons été avec eux lorsque nous étions dans les champs. 16 Ils nous ont nuit et jour servi de muraille, tout le temps que nous avons été avec eux, faisant paître les troupeaux. 17 Sache maintenant et vois ce que tu as à faire, car la perte de notre maître et de toute sa maison est résolue, et il est si méchant qu’on n’ose lui parler. 18 Abigaïl prit aussitôt deux cents pains, deux outres de vin, cinq pièces de bétail apprêtées, cinq mesures de grain rôti, cent masses de raisins secs, et deux cents de figues sèches. Elle les mit sur des ânes, 19 et elle dit à ses serviteurs: Passez devant moi, je vais vous suivre. Elle ne dit rien à Nabal, son mari. 20 Montée sur un âne, elle descendit la montagne par un chemin couvert; et voici, David et ses gens descendaient en face d’elle, en sorte qu’elle les rencontra. 21 David avait dit: C’est bien en vain que j’ai gardé tout ce que cet homme a dans le désert, et que rien n’a été enlevé de tout ce qu’il possède; il m’a rendu le mal pour le bien. 22 Que Dieu traite son serviteur David dans toute sa rigueur, si je laisse subsister jusqu’à la lumière du matin qui que ce soit de tout ce qui appartient à Nabal! 23 Lorsque Abigaïl aperçut David, elle descendit rapidement de l’âne, tomba sur sa face en présence de David, et se prosterna contre terre. 24 Puis, se jetant à ses pieds, elle dit: A moi la faute, mon seigneur! Permets à ta servante de parler à tes oreilles, et écoute les paroles de ta servante. 25 Que mon seigneur ne prenne pas garde à ce méchant homme, à Nabal, car il est comme son nom; Nabal est son nom, et il y a chez lui de la folie. Et moi, ta servante, je n’ai pas vu les gens que mon seigneur a envoyés. 26 Maintenant, mon seigneur, aussi vrai que l’Éternel est vivant et que ton âme est vivante, c’est l’Éternel qui t’a empêché de répandre le sang et qui a retenu ta main. Que tes ennemis, que ceux qui veulent du mal à mon seigneur soient comme Nabal! 27 Accepte ce présent que ta servante apporte à mon seigneur, et qu’il soit distribué aux gens qui marchent à la suite de mon seigneur. 28 Pardonne, je te prie, la faute de ta servante, car l’Éternel fera à mon seigneur une maison stable; pardonne, car mon seigneur soutient les guerres de l’Éternel, et la méchanceté ne se trouvera jamais en toi. 29 S’il s’élève quelqu’un qui te poursuive et qui en veuille à ta vie, l’âme de mon seigneur sera liée dans le faisceau des vivants auprès de l’Éternel, ton Dieu, et il lancera du creux de la fronde l’âme de tes ennemis. 30 Lorsque l’Éternel aura fait à mon seigneur tout le bien qu’il t’a annoncé, et qu’il t’aura établi chef sur Israël, 31 mon seigneur n’aura ni remords ni souffrance de cœur pour avoir répandu le sang inutilement et pour s’être vengé lui-même. Et lorsque l’Éternel aura fait du bien à mon seigneur, souviens-toi de ta servante. 32 David dit à Abigaïl: Béni soit l’Éternel, le Dieu d’Israël, qui t’a envoyée aujourd’hui à ma rencontre! 33 Béni soit ton bon sens, et bénie sois-tu, toi qui m’as empêché en ce jour de répandre le sang, et qui as retenu ma main! 34 Mais l’Éternel, le Dieu d’Israël, qui m’a empêché de te faire du mal, est vivant! Si tu ne t’étais hâtée de venir au-devant de moi, il ne serait resté qui que ce soit à Nabal, d’ici à la lumière du matin. 35 Et David prit de la main d’Abigaïl ce qu’elle lui avait apporté, et lui dit: Monte en paix dans ta maison; vois, j’ai écouté ta voix, et je t’ai favorablement accueillie.

36 Abigaïl arriva auprès de Nabal. Et voici, il faisait dans sa maison un festin comme un festin de roi; il avait le cœur joyeux, et il était complètement dans l’ivresse. Elle ne lui dit aucune chose, petite ou grande, jusqu’à la lumière du matin. 37 Mais le matin, l’ivresse de Nabal s’étant dissipée, sa femme lui raconta ce qui s’était passé. Le cœur de Nabal reçut un coup mortel, et devint comme une pierre. 38 Environ dix jours après, l’Éternel frappa Nabal, et il mourut. 39 David apprit que Nabal était mort, et il dit: Béni soit l’Éternel, qui a défendu ma cause dans l’outrage que m’a fait Nabal, et qui a empêché son serviteur de faire le mal! L’Éternel a fait retomber la méchanceté de Nabal sur sa tête. David envoya proposer à Abigaïl de devenir sa femme. 40 Les serviteurs de David arrivèrent chez Abigaïl à Carmel, et lui parlèrent ainsi: David nous a envoyés vers toi, afin de te prendre pour sa femme. 41 Elle se leva, se prosterna le visage contre terre, et dit: Voici, ta servante sera une esclave pour laver les pieds des serviteurs de mon seigneur. 42 Et aussitôt Abigaïl partit, montée sur un âne, et accompagnée de cinq jeunes filles; elle suivit les messagers de David, et elle devint sa femme. 43 David avait aussi pris Achinoam de Jizreel, et toutes les deux furent ses femmes. 44 *2 S 3:15.Et Saül avait donné sa fille Mical, femme de David, à Palthi de Gallim, fils de Laïsch.

1 Samuel*Cap. 28:3. a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns*Num. 20:29.Deut. 34:8. și l-au îngropat în locuința lui, la Rama. Atunci, David s-a sculat și s-a coborât în pustia*Gen. 21:21.Ps. 120:5. Paran. 2 În Maon*Cap. 23:24. era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre și se afla la Carmel*Ios. 15:55. pentru tunderea oilor lui. 3 Numele acestui om era Nabal și nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4 David a aflat în pustie că Nabal își tunde*Gen. 38:13.2 Sam. 13:23. oile. 5 A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiți-vă la Carmel și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și să-i vorbiți așa: ‘Să trăiești*1 Cron. 12:18.Ps. 122:7.Luca 10:5. în pace și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. 7 Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât și nu li s-a luat*Vers. 15,21. nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi*Neem. 8:10.Est. 9:19. de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima.’" 9 Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine*Jud. 9:28.Ps. 73:7,8;123:3,4. este David și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni. 11 Și să-mi iau eu*Jud. 8:6. pâinea, apa și vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?" 12 Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s-au întors și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. 13 Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia!" Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia și aproape patru sute de inși s-au suit după el. Au mai rămas*Cap. 30:24. doar două sute la calabalâcuri. 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. 15 Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au*Vers. 7. ocărât și nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid*Exod 14:22.Iov 1:10. și zi, și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17 Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea*Cap. 20:7. stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă și el este așa de rău*Deut. 13:13.Jud. 19:22. încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească." 18 Abigail a luat*Gen. 32:13.Prov. 18:16;21:14. îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19 și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea*Gen. 32:16,20. mea și eu voi veni după voi." N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20 Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întâlnit. 21 David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors*Ps. 109:5.Prov. 17:13. rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească*Rut 1:17. Cap. 3:17; 20:13,16. pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva*Vers. 34. de parte bărbătească*1 Împ. 14:10;21:21.2 Împ. 9:8. din tot ce este al lui Nabal!" 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos*Ios. 15:18.Jud. 1:14. repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale. 25 Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimiși de domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu*2 Împ. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit*Gen. 20:6. Vers. 33. să verși sânge și să te ajuți*Rom. 12:19. cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca*2 Sam. 18:32. Nabal! 27 Primește darul acesta*Gen. 33:11. Cap. 30:26.2 Împ. 5:15. pe care-l aduce roaba ta domnului meu și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul*2 Sam. 7:11,27.1 Împ. 9:5.1 Cron. 17:10,25. va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele*Cap. 18:17. Domnului și niciodată nu va fi răutate*Cap. 24:11. în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău și să arunce cu praștia*Ier. 10:18. sufletul vrăjmașilor tăi. 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te va pune mai-mare peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta." 32 David a zis Abigailei: „Binecuvântat*Gen. 24:27.Exod 18:10.Ps. 41:13;72:18.Luca 1:68. să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit*Vers. 26. în ziua aceasta să vărs sânge și mi-ai oprit mâna! 34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit*Vers. 26. să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas*Vers. 22. nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine." 35 Și David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese și i-a zis: „Suie-te*Cap. 20:42.2 Sam. 15:9.2 Împ. 5:19.Luca 7:50;8:48. în pace acasă; vezi că ți-am ascultat glasul și te-am*Gen. 19:21. primit bine."

36 Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț*2 Sam. 13:23. ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei. 37 Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte și s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal și a murit. 39 David a aflat că murise Nabal și a zis: „Binecuvântat*Vers. 32. să fie Domnul că mi-a apărat pricina*Prov. 22:23. în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal și a împiedicat*Vers. 26,34. pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă*1 Împ. 2:44.Ps. 7:16. asupra capului lui." David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă." 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă*Rut 2:10,13.Prov. 15:33., gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu." 42 Și îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David și i-a fost nevastă. 43 David luase și pe Ahinoam din*Ios. 15:56. Izreel și amândouă*Cap. 27:3;30:5. au fost nevestele lui. 44 Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical*2 Sam. 3:14., nevasta lui David, lui Palti din Galim*Is. 10:30., fiul lui Laiș.