Ko Īhu, tō Mātou Tohunga Nui
1 Nā, ko te tino tēnei o ēnei kōrero; he tohunga pērā tō tātou, kua noho ki matau o te torōna o te Nui i ngā rangi; 2 he minita mō te wāhi tapu, mō te tapenākara pono, tōna kaiwhakaara nei ko te Ariki, ehara i te tangata.
3 Ko ngā tohunga nui katoa hoki, he mea whakarite hei tāpae atu i ngā whakahere, i ngā patunga tapu; nā konei hoki i tika ai kia whai mea anō tēnei tohunga nui hei tāpaenga atu māna. 4 Me i runga hoki ia i te whenua, kāhore ōna tohungatanga; tēnei hoki ngā tohunga hei tāpae i ngā whakahere i runga i tā te ture. 5 Ko tā rātou mahi he ritenga, he ātārangi nō ngā mea i te rangi, he pērā anō me te mea i tohutohungia ki a Mohi, i a ia meāke hanga i te tapenākara, i mea hoki ia, "Kia mahara kia hangā e koe ngā mea katoa kia rite ki te tauira i whakakitea ki a koe i runga i te maunga." 6 Tēnā ko tēnei, he nui kē te mahi minita kua riro nei i a ia, he pai rawa hoki te kawenata ko tōna takawaenga nei ko ia, he pai rawa anō hoki ngā kupu whakaari, i whakatakotoria ai taua kawenata.
7 Mehemea hoki kīhai i whai hē taua kawenata ō mua, e kore e rapua he wāhi mō te tuarua. 8 I a ia hoki e whakahē ana, i mea ia ki a rātou:
"Nanā, tēnei ake ko ngā rā, e ai tā te Ariki,
e whakaritea ai e ahau he kawenata hou ki te whare o Īharaira,
ki te whare anō hoki o Hūrā.
9 E kore e rite ki te kawenata i whakaritea e ahau ki ō rātou mātua,
i te rā i mau ai ahau ki ō rātou ringaringa,
i ārahi mai ai i a rātou i te whenua o Īhipa.
Kīhai nei hoki rātou i ū ki tāku kawenata,
ā, kore ake ōku whakaaro ki a rātou,
e ai tā te Ariki.
10 Ko te kawenata hoki tēnei e whakarite ai ahau ki te whare o Īharaira
i muri iho i aua rā, e ai tā te Ariki:
Ka hoatu e ahau āku ture ki ō rātou hinengaro,
ka tuhituhia anō hoki ki ō rātou ngākau.
Ko ahau hei Atua mō rātou
ko rātou hoki hei iwi māku.
11 I kore anō hoki rātou e whakaako i tōna hoa,
i tōna hoa, i tōna teina, i tōna tuakana, e mea,
‘Kia mātau koe ki te Ariki,’
e mātau katoa hoki rātou ki ahau,
te nohinohi o rātou, te nui anō hoki o rātou.
12 Ka mahi tohu hoki ahau ki ō rātou kino,
e kore anō hoki e maharatia e ahau ō rātou hara ā mua ake nei."
13 I a ia i mea, "He kawenata hou," kua whakatawhitotia e ia te mea tuatahi. Nā, ko te mea kua tawhitotia, kua koroheketia, ka tata te memeha.
1 O ponto essencial do que acabamos de dizer é este: temos um Sumo Sacerdote, que está sentado à direita do trono da Majestade divina nos céus,
2 Ministro do santuário e do verdadeiro tabernáculo, erigido pelo Senhor, e não por homens.
3 Todo pontífice é constituído para oferecer dons e sacrifícios. Portanto, é necessário que ele tenha algo para oferecer.
4 Por conseguinte, se ele estivesse na terra, nem mesmo sacerdote seria, porque já existem aqui sacerdotes que têm a missão de oferecer os dons prescritos pela Lei.
5 O culto que estes celebram é, aliás, apenas a imagem, sombra das realidades celestiais, como foi revelado a Moisés quando estava para construir o tabernáculo: Olha, foi-lhe dito, faze todas as coisas conforme o modelo que te foi mostrado no monte (Ex 25,40).
6 Ao nosso Sumo Sacerdote, entretanto, compete ministério tanto mais excelente quanto ele é mediador de uma aliança mais perfeita, selada por melhores promessas.
7 Porque, se a primeira tivesse sido sem defeito, certamente não haveria lugar para outra.
8 Ora, sem dúvida, há uma censura nestas palavras: Eis que virão dias – oráculo do Senhor – em que estabelecerei com a casa de Israel e com a casa de Judá uma aliança nova.
9 Não como a aliança que fiz com os seus pais no dia em que os tomei pela mão para tirá-los da terra do Egito. Como eles não permaneceram fiéis ao pacto, eu me desinteressei deles – oráculo do Senhor.
10 Mas esta é a aliança que estabelecerei com a casa de Israel depois daqueles dias: imprimirei as minhas leis no seu espírito e as gravarei no seu coração. Eu serei seu Deus, e eles serão meu povo.
11 Ninguém mais terá que ensinar a seu concidadão, ninguém a seu irmão, dizendo: "Conhece o Senhor", porque todos me conhecerão, desde o menor até o maior.
12 Eu lhes perdoarei as suas iniquidades, e já não me lembrarei dos seus pecados (Jr 31,31-34).
13 Se Deus fala de uma aliança nova é que ele declara antiquada a precedente. Ora, o que é antiquado e envelhecido está certamente fadado a desaparecer.