1 Nā, i muri i ēnei mea ka whakaritea e te Ariki ētahi atu e whitu tekau, ā, tonoa ana rātou takirua, takirua, i mua i a ia ki ngā pā katoa, ki ngā wāhi meāke nei ia haere ki reira. 2 I mea anō ia ki a rātou, "He nui te kotinga, ko ngā kaimahi ia he ruarua; nā, īnoi atu ki te Ariki nāna te kotinga, kia tonoa e ia he kaimahi ki tāna kotinga. 3 Haere! Nanā, ka tonoa nei koutou e ahau, ānō he reme ki waenganui o ngā wuruhi. 4 Kaua e mauria he takotoranga moni, kaua he pūtea, kaua he hū; kaua anō e oha atu ki tētahi i te huarahi.
5 "Ki te tomo koutou ki tētahi whare, mātua mea atu, ‘Kia tau te rangimārie ki tēnei whare.’ 6 Ā, ki te mea kei reira te tama a te rangimārie, ka tau tā koutou rangimārie ki a ia; ki te kāhore, e hoki anō ki a koutou. 7 Nā, hei taua whare koutou noho ai, kai ai, inu ai i tā rātou e hōmai ai; ka tika hoki te utu mō te kaimahi. Kaua e hāereere i tēnei whare ki tērā whare.
8 "Ka tomo koutou ki tētahi pā, ā, ka manako rātou ki a koutou, kainga ngā mea e whakatakotoria ana mā koutou. 9 Me whakaora te hunga mate o reira, ka mea ki a rātou, ‘Kua tata ki a koutou te rangatiratanga o te Atua.’ 10 Tēnā, ki te tomo koutou ki tētahi pā, ā, e kore rātou e manako ki a koutou, me haere atu ki ngā huarahi o reira, me kī atu, 11 ‘Nā, ko te puehu o tō koutou pā e piri nei ki a mātou, tēnei ka tahia atu nei e mātou ki a koutou; otirā, kia mōhio koutou ki tēnei, kua tata ki a koutou te rangatiratanga o te Atua.’ 12 Ko tāku kupu tēnei ki a koutou, engari tō Horoma i taua rā e māmā i tō taua pā."
13 "Auē te mate mōu, e Korahina! Auē te mate mōu, e Petahaira! Me i meatia hoki ki Tāira, ki Hairona ngā merekara kua meatia nei ki a kōrua, kua rīpenetā kē rāua, he taratara hoki te kākahu, me te noho i roto i te pungarehu. 14 Otirā, erangi tō Tāira, tō Hairona i te whakawā e māmā i tō kōrua. 15 Ā, ko koe, e Kaperenauma, tērā koe e ikeike, ā tae noa ki te rangi? Ka whakatakā koe ki te rēinga.
16 "Ki te whakarongo tētahi ki a koutou, e whakarongo ana ia ki ahau; ki te whakakāhore tētahi ki a koutou, e whakakāhore ana ia ki ahau; ki te whakakāhore tētahi ki ahau, e whakakāhore ana ki tōku kaitono mai."
17 Nā, hoki hari ana te whitu tekau, ka mea, "E te Ariki, rongo tonu ngā rēwera nei ki a mātou, he mea nā tōu ingoa!"
18 Ka mea ia ki a rātou, "I kite ahau i a Hātana, me te mea he uira te takanga i te rangi. 19 Nā, ka hoatu nei e ahau ki a koutou he mana e takahi ai koutou i runga i ngā nākahi, i ngā kopiona, i te kaha katoa anō o te hoa whawhai; ā, e kore rawa koutou e mate i tētahi mea. 20 Otirā, kaua e hari ki tēnei, ki ngā wairua ka riro nei ki raro i a koutou; ko tā koutou ia e tino hari ai, ko ō koutou ingoa kua oti te tuhituhi ki te rangi!"
21 I taua wā anō ka hari ia i te Wairua Tapu, ka mea, "Ka whakawhetai ahau ki a koe, e Pā, e te Ariki o te rangi, o te whenua, kua huna nei hoki e koe ēnei mea i te hunga mātau, i te hunga mahara, ā, whakakitea ana ki ngā kōhungahunga; āe rā, e Pā, i pai hoki te pēnei ki tāu titiro.
22 "Kua oti ngā mea katoa te tuku ki ahau e tōku Matua; e kore anō tētahi e mātau ki te Tama ko wai ia, ko te Matua anake; ko wai rānei te Matua, ko te Tama anake, me te tangata anō hoki e pai ai te Tama kia whakakitea ia."
23 Nā, ka tahuri ia ki ngā ākonga, ka mea puku atu, "Ka hari ngā kanohi e kite ana i ngā mea e kite nei koutou! 24 Ko tāku kupu hoki tēnei ki a koutou, he tokomaha ngā poropiti me ngā kīngi i hiahia kia kite i ngā mea e kite nei koutou, ā, kāhore i kite; kia rongo anō i ngā mea e rongo nei koutou, ā, kāhore i rongo."
25 Nā, ka whakatika tētahi kaiwhakaako o te ture, ka whakamātautau i a ia, ka mea, "E te Kaiwhakaako, me aha ahau ka whiwhi ai ki te ora tonu?"
26 Ka mea ia ki a ia, "He aha te mea i tuhituhia ki te ture? Ka pēhea tāu kōrero?"
27 Nā, ka whakahoki ia, ka mea, " ‘Kia whakapaua tōu ngākau, tōu wairua, tōu kaha, tōu hinengaro, ki te aroha ki te Ariki, ki tōu Atua; me aroha hoki ki tōu hoa tata ānō ko koe.’ "
28 Ka mea ia ki a ia, "Ka tika tāu kōrero; meinga tēnei, ā, ka ora koe."
29 Otirā, ka mea ia ki te whakatika i a ia, ka kī atu ki a Īhu, "Ko wai rā tōku hoa tata?"
30 Nā, ka whakahoki a Īhu, ka mea, "E haere iho ana tētahi tangata i Hiruhārama ki Heriko, ā, ka tūtaki ki ngā kaipāhua, nā, ka huia ōna e rātou, ka tukitukia ia, ā, haere ana, whakarērea iho ia, me te mea kua mate. 31 Nā, ko tētahi tohunga e haere noa ana i taua ara, ā, i tōna kitenga i a ia, ninihi kē ana nā tahaki. 32 I pēnā hoki tētahi Rīwaiti, tae kau ki taua wāhi, ka haere, ka titiro, ninihi kē ana nā tahaki. 33 Otirā, ko tētahi Hamari e haere ana ki ngā whenua, i te taenga ki a ia, ka kite i a ia, ka aroha. 34 Nā, ka haere, ka takai i ōna patunga, ringihia iho ki te hinu, ki te wāina, ka whakanoho i a ia ki tōna ake kararehe, ā, kawea ana ia ki te whare tira, atawhaitia ana ia. 35 I te aonga ake, i tōna haerenga, ka tangohia e ia e rua ngā pene, hoatu ana ki te tangata i te whare, ka mea ki a ia, ‘Māu ia e tiaki; ā, ki te maha atu āu mea e pau, māku koe e utu ina hoki mai ahau.’
36 "Nā, ki tōu whakaaro, ko wai o tēnei tokotoru te hoa ōna i tūtaki nei ki ngā kaipāhua?"
37 Ka mea ia, "Ko tērā i atawhaitia ai ia."
Nā, ka mea a Īhu ki a ia, "Haere, kia pērā anō tāu mahi."
38 Ā, i tō rātou haerenga atu, ka tomo ia ki tētahi kāinga, nā, ko tētahi wahine ko Māta te ingoa, i whakamanuhiri i a ia ki tōna whare. 39 He teina anō tōna, ko Meri te ingoa. Nā, ka noho tēnei ki ngā waewae o Īhu, whakarongo ai ki tāna kupu. 40 Nā, raruraru noa iho a Māta i te nui o te mahi tuari, ā, haere ana, ka mea, "E te Ariki, he mea noa oti ki a koe kia waiho e tōku teina māku anake te tuari? Nā, kōrero atu kia haere mai ia hei hoa mōku."
41 Ka whakahoki te Ariki, ka mea ki a ia, "E Māta, e Māta, e mānukanuka ana koe, e raruraru ana ki ngā mea maha. 42 Kotahi ia te mea e matea ana; ā, kua whiriwhiria e Meri tēnā wāhi pai, e kore nei e tangohia i a ia."
1 Depois disso, designou o Senhor ainda setenta e dois outros discípulos e mandou-os, dois a dois, adiante de si, por todas as cidades e lugares para onde ele tinha de ir.
2 Disse-lhes: "Grande é a messe, mas poucos são os operários. Rogai ao Senhor da messe que mande operários para a sua messe.
3 Ide, eis que vos envio como cordeiros entre lobos.
4 Não leveis bolsa nem mochila, nem calçado e a ninguém saudeis pelo caminho.
5 Em toda casa em que entrardes, dizei primeiro: Paz a esta casa!
6 Se ali houver algum homem pacífico, repousará sobre ele a vossa paz; mas, se não houver, ela tornará para vós.
7 Permanecei na mesma casa, comei e bebei do que eles tiverem, pois o operário é digno do seu salário. Não andeis de casa em casa.
8 Em qualquer cidade em que entrardes e vos receberem, comei o que se vos servir.
9 Curai os enfermos que nela houver e dizei-lhes: O Reino de Deus está próximo.
10 Mas se entrardes em alguma cidade e não vos receberem, saindo pelas suas praças, dizei:
11 Até o pó que se nos pegou da vossa cidade, sacudimos contra vós; sabei, contudo, que o Reino de Deus está próximo.
12 Digo-vos: naqueles dias haverá um tratamento menos rigoroso para Sodoma.
13 Ai de ti, Corozaim! Ai de ti, Betsaida! Porque, se em Tiro e Sidônia tivessem sido feitos os prodígios que foram realizados em vosso meio, há muito tempo teriam feito penitência, cobrindo-se de saco e cinza.
14 Por isso, haverá no dia do juízo menos rigor para Tiro e Sidônia do que para vós.
15 E tu, Cafarnaum, que te elevas até o céu, serás precipitada até aos infernos.
16 Quem vos ouve a mim ouve; e quem vos rejeita a mim rejeita; e quem me rejeita rejeita aquele que me enviou."
17 Voltaram alegres os setenta e dois, dizendo: "Senhor, até os demônios se nos submetem em teu nome!".
18 Jesus disse-lhes: "Vi Satanás cair do céu como um raio.
19 Eis que vos dei poder para pisar serpentes, escorpiões e todo o poder do inimigo.
20 Contudo, não vos alegreis porque os espíritos vos estão sujeitos, mas alegrai-vos porque os vossos nomes estejam escritos nos céus". (= Mt 11,25ss; 13,16s)
21 Naquela mesma hora, Jesus exultou de alegria no Espírito Santo e disse: "Pai, Senhor do céu e da terra, eu te dou graças porque escondeste essas coisas aos sábios e inteligentes e as revelaste aos pequeninos. Sim, Pai, bendigo-te porque assim foi do teu agrado.
22 Todas as coisas me foram entregues por meu Pai. Ninguém conhece quem é o Filho senão o Pai, nem quem é o Pai senão o Filho, e aquele a quem o Filho o quiser revelar".
23 E voltou-se para os seus discípulos e disse: "Ditosos os olhos que veem o que vós vedes,
24 pois vos digo que muitos profetas e reis desejaram ver o que vós vedes, e não o viram; e ouvir o que vós ouvis, e não o ouviram". (= Mt 22,34-40 = Mc 12,28-34)
25 Levantou-se um doutor da Lei e, para pô-lo à prova, perguntou: "Mestre, que devo fazer para possuir a vida eterna?".
26 Disse-lhe Jesus: "Que está escrito na Lei? Como é que lês?".
27 Respondeu ele: "Amarás o Senhor, teu Deus, de todo o teu coração, de toda a tua alma, de todas as tuas forças e de todo o teu pensamento (Dt 6,5); e a teu próximo como a ti mesmo" (Lv 19,18).
28 Falou-lhe Jesus: "Respondeste bem; faze isto e viverás".
29 Mas ele, querendo justificar-se, perguntou a Jesus: "E quem é o meu próximo?"
30 Jesus então contou: "Um homem descia de Jerusalém a Jericó, e caiu nas mãos de ladrões, que o despojaram; e depois de o terem maltratado com muitos ferimentos, retiraram-se, deixando-o meio morto.
31 Por acaso desceu pelo mesmo caminho um sacerdote, viu-o e passou adiante.
32 Igualmente um levita, chegando àquele lugar, viu-o e passou também adiante.
33 Mas um samaritano que viajava, chegando àquele lugar, viu-o e moveu-se de compaixão.
34 Aproximando-se, atou-lhe as feridas, deitando nelas azeite e vinho; colocou-o sobre a sua própria montaria e levou-o a uma hospedaria e tratou dele.
35 No dia seguinte, tirou dois denários e deu-os ao hospedeiro, dizendo-lhe: Trata dele e, quanto gastares a mais, na volta to pagarei.
36 Qual desses três parece ter sido o próximo daquele que caiu nas mãos dos ladrões?".
37 Respondeu o doutor: "Aquele que usou de misericórdia para com ele". Então, Jesus lhe disse: "Vai, e faze tu o mesmo".
38 Estando Jesus em viagem, entrou numa aldeia, onde uma mulher, chamada Marta, o recebeu em sua casa.
39 Tinha ela uma irmã por nome Maria, que se assentou aos pés do Senhor para ouvi-lo falar.
40 Marta, toda preocupada na lida da casa, veio a Jesus e disse: "Senhor, não te importas que minha irmã me deixe só a servir? Dize-lhe que me ajude".
41 Respondeu-lhe o Senhor: "Marta, Marta, andas muito inquieta e te preocupas com muitas coisas;
42 no entanto, uma só coisa é necessária; Maria escolheu a boa parte, que lhe não será tirada". (= Mt 6,9-15; 7,7-11)