1 Nā, ka puta tuarua mai te kupu a Ihowā ki a Hona, i mea ia, 2 "Whakatika, haere ki Ninewe, ki taua pā nui, kauwhautia hoki ki reira te kauwhau e kōrerotia e ahau ki a koe."
3 Nā, whakatika ana a Hona haere ana ki Ninewe, pērā ana me tā Ihowā i kōrero ai. Nā, he pā nui rawa Ninewe, e toru ngā rā e haerea ai. 4 Nā, ka tīmata tā Hona haere ki roto ki te pā, kotahi te rā i haere ai, kei te karanga, kei te mea: "Kia whā tekau ake ngā rā, ka hurihia a Ninewe." 5 Ā, whakapono tonu ngā tāngata o Ninewe ki tā te Atua; karangatia ana e rātou he nohopuku, he taratara ō rātou kākahu, o ngā mea rarahi o rātou tae rawa iho ki ngā mea ririki.
6 Nā, ka tae he kōrero ki te kīngi o Ninewe, ā, whakatika ana ia i runga i tōna torōna, whakarērea atu ana e ia tōna koroka, kei te hīpoki i a ia ki te kākahu taratara, noho ana i roto i te pungarehu. 7 I meinga anō e ia kia karangatia te kōrero i roto i Ninewe:
"He mea whakatakoto nā te kīngi rātou ko āna metararahi, i mea ia:
"Kaua te tangata, te kararehe rānei, te kau rānei, te hipi rānei e pā ki tētahi aha. Kaua rātou e kai, e inu wai rānei. 8 Engari, kia hīpokina te tangata me te kararehe ki te kākahu taratara, kia kaha anō tā rātou karanga ki te Atua. Āe rā, kia hoki anō ngā tāngata i tōna ara kino, i tōna ara kino, i te tutū anō o ō rātou ringa. 9 Ko wai ka tohu tērā pea te Atua ka tahuri, ā, ka puta kē tōna whakaaro, ka tahuri atu hoki i te muranga o tōna riri, ā, e kore tātou e ngaro?"
10 Ā, ka kite te Atua i ā rātou mahi, kua tahuri atu rātou i tō rātou ara kino; nā, ka puta kē te whakaaro o te Atua mō te kino i kīia e ia kia meatia ki a rātou; ā, kīhai i meatia e ia.
1 Y FUÉ palabra de Jehová segunda vez á Jonás, diciendo:
2 Levántate, y ve á 3.2 cp. 1.2.Nínive, aquella gran ciudad, y publica en ella el pregón que yo te diré.
3 Y levantóse Jonás, y fué á Nínive, conforme á la palabra de Jehová. Y era Nínive ciudad sobremanera grande, de tres días de camino.
4 Y comenzó Jonás á entrar por la ciudad, camino de un día, y pregonaba diciendo: De aquí á cuarenta días Nínive será destruida.
5 Y los hombres de Nínive 3.5 Mt. 12.41. Lc. 11.32.creyeron á Dios, y pregonaron ayuno, y vistiéronse de sacos desde el mayor de ellos hasta el menor de ellos.
6 Y llegó el negocio hasta el rey de Nínive, y levantóse de su silla, y echó de sí su vestido, y 3.6 Is. 58.5. Lc. 10.13.cubrióse de saco, y se sentó sobre ceniza.
7 E hizo pregonar y anunciar en Nínive, por mandado del rey y de sus grandes, diciendo: Hombres y 3.7 Sal. 36.6. cp. 4.11animales, bueyes y ovejas, no gusten cosa alguna, no se les dé alimento, ni beban agua:
8 Y que se cubran de saco los hombres y los animales, y clamen á Dios fuertemente: y conviértase cada uno de su mal camino, de la rapiña que está en sus manos.
9 3.9 2 S. 12.22. ¿Quién sabe si se volverá y arrepentirá Dios, y se apartará del furor de su ira, y no pereceremos?
10 Y vió Dios lo que hicieron, 3.10 Jer. 18.8.que se convirtieron de su mal camino: y arrepintióse del mal que había dicho les había de hacer, y no lo hizo.