1 Otiia ki tā Hona, nui atu te hē, ā, mura ana tōna riri. 2 Ā, ka īnoi ia, ki a Ihowā, ka mea, "Auē, e Ihowā, he teka ianei ko tāku tēnei i mea ai i ahau anō i tōku whenua? Nā reira ahau i rere wawe ai ki Tarahihi; i mōhio hoki ahau he Atua atawhai koe, he tohu tangata, he pūhoi ki te riri, he nui te aroha, e puta kē ana te whakaaro mō te kino. 3 Nā, tērā rā, e Ihowā, kia mate ahau āianei; he pai atu hoki i te ora te mate mōku."
4 Anō rā ko Ihowā, "He mea pai rānei kia riri koe?"
5 Nā, ka puta a Hona i roto i te pā, ā, noho ana i te taha ki te rāwhiti o te pā; kei te hanga i tētahi tīhokahoka mōna ki reira, noho ana i raro i te taumarumarunga iho, kia kite rā anō ka ahatia rānei te pā.
6 Nā, kua rite i a Ihowā tētahi hue, meinga ana e ia kia eke ki runga ki a Hona, hei whakamarumaru mō tōna māhunga, hei whakaora mōna i a ia i mamae rā. Nā, nui atu te koa o Hona ki te hue rā. 7 Nā, kua rite anō i te Atua he huhu i te aonga ake o te rā, ā, ngaua iho e tērā te hue, nā, kua maroke. 8 Nā, i te whitinga o te rā kua rite mai anō i te Atua tētahi hau pūmāhu, he marangai; āki tonu mai te rā ki runga ki te māhunga o Hona, whakaruhi noa iho, ā, īnoi ana mōna kia mate ia, i mea ia, "Pai atu i te ora te mate mōku."
9 Nā, ka mea te Atua ki a Hona, "He pai rānei kia riri koe ki te hue?"
Anō rā ko ia, "He pai anō kia riri ahau ā mate noa."
10 Anō rā ko Ihowā, "I manawapā koe ki te hue kīhai nā i mahia e koe, kīhai anō i whakatupuria e koe; kotahi anō te pō i tupu ake ai, kotahi anō te pō i kore ai. 11 Ā, kaua ianei ahau e manawapā ki Ninewe ki taua pā nui, he tokomaha nei ōna tāngata i ngā mano e ono tekau tōpū, he hunga kāhore nei e mōhio ki ō rātou ringa matau, ki ō rātou ringa mauī, he maha anō hoki ngā kararehe?"
1 PERO Jonás se apesadumbró en extremo, y enojóse.
2 Y oró á Jehová, y dijo: Ahora, oh Jehová, ¿no es esto lo que yo decía estando aún en mi tierra? Por eso me precaví 4.2 cp. 1.3.huyendo á Tarsis; porque sabía yo que tú eres 4.2 Jl. 2.13.Dios clemente y piadoso, tardo á enojarte, y de grande misericordia, y que te arrepientes del mal.
3 Ahora pues, oh Jehová, ruégote que me mates; porque mejor me es la muerte que la vida.
4 Y Jehová le dijo: ¿Haces tú bien en enojarte tanto?
5 Y salióse Jonás de la ciudad, y asentó hacia el oriente de la ciudad, é hízose allí una choza, y se sentó debajo de ella á la sombra, hasta ver qué sería de la ciudad.
6 Y preparó Jehová Dios una calabacera, la cual creció sobre Jonás para que hiciese sombra sobre su cabeza, y le defendiese de su mal: y Jonás se alegró grandemente por la calabacera.
7 Mas Dios preparó un gusano al venir la mañana del día siguiente, el cual hirió á la calabacera, y secóse.
8 Y acaeció que al salir el sol, preparó Dios un recio viento solano; y el sol hirió á Jonás en la cabeza, y desmayábase, y se deseaba la muerte, diciendo: Mejor sería para mí la muerte que mi vida.
9 Entonces dijo Dios á Jonás: ¿Tanto te enojas por la calabacera? Y él respondió: Mucho me enojo, hasta la muerte.
10 Y dijo Jehová: Tuviste tú lástima de la calabacera, en la cual no trabajaste, ni tú la hiciste crecer; que en espacio de una noche nació, y en espacio de otra noche pereció:
11 ¿Y no tendré yo piedad de Nínive, aquella grande ciudad donde hay más de ciento y veinte mil personas 4.11 Dt. 1.39.que no conocen su mano derecha ni su mano izquierda, 4.11 cp. 3.7.y muchos animales?