1 These are the words which Moses spoke to all Israel beyond the Jordan in the wilderness, in the Arabah opposite Suf, between Paran, Tophel, Laban, Hazeroth, and Dizahab. 2 It is eleven days’ journey from Horeb by the way of Mount Seir to Kadesh Barnea. 3 In the fortieth year, in the eleventh month, on the first day of the month, Moses spoke to the children of Israel according to all that Yahweh*1:3 "Yahweh" is God’s proper Name, sometimes rendered "LORD" (all caps) in other translations. had given him in commandment to them, 4 after he had struck Sihon the king of the Amorites who lived in Heshbon, and Og the king of Bashan who lived in Ashtaroth, at Edrei. 5 Beyond the Jordan, in the land of Moab, Moses began to declare this law, saying, 6 "Yahweh our God*1:6 The Hebrew word rendered "God" is "אֱלֹהִ֑ים" (Elohim). spoke to us in Horeb, saying, ‘You have lived long enough at this mountain. 7 Turn, and take your journey, and go to the hill country of the Amorites and to all the places near there: in the Arabah, in the hill country, in the lowland, in the South, by the seashore, in the land of the Canaanites, and in Lebanon as far as the great river, the river Euphrates. 8 Behold,*1:8 "Behold", from "הִנֵּה", means look at, take notice, observe, see, or gaze at. It is often used as an interjection. I have set the land before you. Go in and possess the land which Yahweh swore to your fathers—to Abraham, to Isaac, and to Jacob—to give to them and to their offspring*1:8 or, seed after them.’"

9 I spoke to you at that time, saying, "I am not able to bear you myself alone. 10 Yahweh your God has multiplied you, and behold, you are today as the stars of the sky for multitude. 11 May Yahweh, the God of your fathers, make you a thousand times as many as you are and bless you, as he has promised you! 12 How can I myself alone bear your problems, your burdens, and your strife? 13 Take wise men of understanding who are respected among your tribes, and I will make them heads over you."

14 You answered me, and said, "The thing which you have spoken is good to do." 15 So I took the heads of your tribes, wise and respected men, and made them heads over you, captains of thousands, captains of hundreds, captains of fifties, captains of tens, and officers, according to your tribes. 16 I commanded your judges at that time, saying, "Hear cases between your brothers and judge righteously between a man and his brother, and the foreigner who is living with him. 17 You shall not show partiality in judgment; you shall hear the small and the great alike. You shall not be afraid of the face of man, for the judgment is God’s. The case that is too hard for you, you shall bring to me, and I will hear it." 18 I commanded you at that time all the things which you should do. 19 We traveled from Horeb and went through all that great and terrible wilderness which you saw, by the way to the hill country of the Amorites, as Yahweh our God commanded us; and we came to Kadesh Barnea. 20 I said to you, "You have come to the hill country of the Amorites, which Yahweh our God gives to us. 21 Behold, Yahweh your God has set the land before you. Go up, take possession, as Yahweh the God of your fathers has spoken to you. Don’t be afraid, neither be dismayed."

22 You came near to me, everyone of you, and said, "Let’s send men before us, that they may search the land for us, and bring back to us word of the way by which we must go up, and the cities to which we shall come."

23 The thing pleased me well. I took twelve of your men, one man for every tribe. 24 They turned and went up into the hill country, and came to the valley of Eshcol, and spied it out. 25 They took some of the fruit of the land in their hands and brought it down to us, and brought us word again, and said, "It is a good land which Yahweh our God gives to us."

26 Yet you wouldn’t go up, but rebelled against the commandment of Yahweh your God. 27 You murmured in your tents, and said, "Because Yahweh hated us, he has brought us out of the land of Egypt, to deliver us into the hand of the Amorites to destroy us. 28 Where are we going up? Our brothers have made our heart melt, saying, ‘The people are greater and taller than we. The cities are great and fortified up to the sky. Moreover we have seen the sons of the Anakim there!’"

29 Then I said to you, "Don’t be terrified. Don’t be afraid of them. 30 Yahweh your God, who goes before you, he will fight for you, according to all that he did for you in Egypt before your eyes, 31 and in the wilderness where you have seen how that Yahweh your God carried you, as a man carries his son, in all the way that you went, until you came to this place."

32 Yet in this thing you didn’t believe Yahweh your God, 33 who went before you on the way, to seek out a place for you to pitch your tents in: in fire by night, to show you by what way you should go, and in the cloud by day. 34 Yahweh heard the voice of your words and was angry, and swore, saying, 35 "Surely not one of these men of this evil generation shall see the good land which I swore to give to your fathers, 36 except Caleb the son of Jephunneh. He shall see it. I will give the land that he has trodden on to him and to his children, because he has wholly followed Yahweh."

37 Also Yahweh was angry with me for your sakes, saying, "You also shall not go in there. 38 Joshua the son of Nun, who stands before you, shall go in there. Encourage him, for he shall cause Israel to inherit it. 39 Moreover your little ones, whom you said would be captured or killed, your children, who today have no knowledge of good or evil, shall go in there. I will give it to them, and they shall possess it. 40 But as for you, turn, and take your journey into the wilderness by the way to the Red Sea."

41 Then you answered and said to me, "We have sinned against Yahweh. We will go up and fight, according to all that Yahweh our God commanded us." Every man of you put on his weapons of war, and presumed to go up into the hill country.

42 Yahweh said to me, "Tell them, ‘Don’t go up and don’t fight; for I am not among you, lest you be struck before your enemies.’"

43 So I spoke to you, and you didn’t listen; but you rebelled against the commandment of Yahweh, and were presumptuous, and went up into the hill country. 44 The Amorites, who lived in that hill country, came out against you and chased you as bees do, and beat you down in Seir, even to Hormah. 45 You returned and wept before Yahweh, but Yahweh didn’t listen to your voice, nor turn his ear to you. 46 So you stayed in Kadesh many days, according to the days that you remained.

CAPITOLELE 1—11

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace*Ios. 9:1,10;22:4,7. de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2 (De la Horeb până*Num. 13:26. Cap. 9:23. la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3 În al patruzecilea*Num. 33:38. an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4 Aceasta era după ce a bătut*Num. 21:24,33. pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei*Num. 21:33.Ios. 13:12.. 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: 6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb*Exod 31:1., zicând: ‘Ați locuit destulă*Exod 19:1.Num. 10:11. vreme în muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam*Gen. 12:7;15:18;17:7,8;26:4;28:13., Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’

9 În vremea aceea, v-am spus*Exod 18:18.Num. 11:14.: ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte*Gen. 15:5. Cap. 10:22; 28:62. mulți la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul*2 Sam. 24:3. Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după*Gen. 15:5;22:17;26:4.Exod 32:13. cum a făgăduit! 12 Cum*1 Împ. 3:8,9. aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? 13 Luați*Exod 18:21.Num. 11:16,17. din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15 Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus*Exod 18:25. în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. 16 Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați*Cap. 16:18.Ioan 7:24. după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele*Lev. 24:22. lui sau cu străinul. 17 Să nu*Lev. 19:15. Cap. 16:19.1 Sam. 16:7.Prov. 24:23.Iac. 2:1. căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu*2 Cron. 19:6. e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți*Exod 18:22,26. înaintea mea, ca s-o aud.’ 18 Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.

19 Am plecat din Horeb și am*Num. 10:12. Cap. 8:15.Ier. 2:6. străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am*Num. 13:26. ajuns la Cades-Barnea. 20 Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme*Ios. 1:9. și nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat*Num. 13:3. doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. 24 Ei au*Num. 13:22-24. plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună*Num. 13:27. țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ 26 Dar*Num. 14:1,2,3,4.Ps. 106:24,25. voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște*Cap. 9:28., de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul*Num. 13:28,31-33. Cap. 9:1,2. acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii*Num. 13:28. de-ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. 30 Domnul Dumnezeul*Exod 14:14,25.Neem. 4:20. vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat*Exod 19:4. Cap. 32:11,12.Is. 46:3,4;63:9.Osea 11:3.Fapte 13:18. cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi*Ps. 106:24.Iuda 5. n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, 33 care*Exod 13:21.Ps. 78:14. mergea înaintea voastră pe drum, ca*Num. 10:33.Ezec. 20:6. să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat*Cap. 2:14,15. zicând: 35 ‘Niciunul*Num. 14:22,23.Ps. 95:11. din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 afară*Num. 14:24,30.Ios. 14:9. de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că*Num. 14:24. a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat și pe mine*Num. 20:12;27:14. Cap. 3:26;4:21;34:4.Ps. 106:32. din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua*Num. 14:30., fiul lui Nun, slujitorul*Exod 24:13;33:11.1 Sam. 16:22. tău, va intra în ea; întărește-l*Num. 27:18,19. Cap. 31:7,23., căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia. 39 Și pruncii*Num. 14:31. voștri, despre care ați*Num. 14:3. zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc*Is. 7:15,16.Rom. 9:11. azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceți-vă*Num. 14:25. și plecați în pustie, înspre Marea Roșie.’ 41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: ‘Am păcătuit*Num. 14:40. împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-ați încins fiecare armele și v-ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu*Num. 14:42. vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.»’ 43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați suit semeți*Num. 14:44,45. pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele*Ps. 118:12.; v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi. 46 Și așa*Num. 13:25;20:1.Jud. 11:17. ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.