1 Então Jesus, respondendo, tornou a falar-lhes em parábolas, dizendo:

2 O reino dos céus é semelhante a um certo rei que celebrou as bodas de seu filho; 3 E enviou os seus servos a chamar os convidados para as bodas, e estes não quiseram vir. 4 Depois, enviou outros servos, dizendo: Dizei aos convidados: Eis que tenho o meu jantar preparado, os meus bois e cevados já mortos, e tudo já pronto; vinde às bodas. 5 Eles, porém, não fazendo caso, foram, um para o seu campo, outro para o seu negócio; 6 E os outros, apoderando-se dos servos, os ultrajaram e mataram.

7 E o rei, tendo notícia disto, encolerizou-se e, enviando os seus exércitos, destruiu aqueles homicidas, e incendiou a sua cidade. 8 Então diz aos servos: As bodas, na verdade, estão preparadas, mas os convidados não eram dignos. 9 Ide, pois, às saídas dos caminhos, e convidai para as bodas a todos os que encontrardes. 10 E os servos, saindo pelos caminhos, ajuntaram todos quantos encontraram, tanto maus como bons; e a festa nupcial foi cheia de convidados.

11 E o rei, entrando para ver os convidados, viu ali um homem que não estava trajado com veste de núpcias. 12 E disse-lhe: Amigo, como entraste aqui, não tendo veste nupcial? E ele emudeceu. 13 Disse, então, o rei aos servos: Amarrai-o de pés e mãos, levai-o, e lançai-o nas trevas exteriores; ali haverá pranto e ranger de dentes. 14 Porque muitos são chamados, mas poucos escolhidos.

15 Então, retirando-se os fariseus, consultaram entre si como o surpreenderiam nalguma palavra; 16 E enviaram-lhe os seus discípulos, com os herodianos, dizendo: Mestre, bem sabemos que és verdadeiro, e ensinas o caminho de Deus segundo a verdade, e de ninguém se te dá, porque não olhas a aparência dos homens.

17 Dize-nos, pois, que te parece? É lícito pagar o tributo a César, ou não?

18 Jesus, porém, conhecendo a sua malícia, disse: Por que me experimentais, hipócritas?

19 Mostrai-me a moeda do tributo. E eles lhe apresentaram um dinheiro.

20 E ele diz-lhes: De quem é esta efígie e esta inscrição?

21 Dizem-lhe eles: De César. Então ele lhes disse: Dai pois a César o que é de César, e a Deus o que é de Deus.

22 E eles, ouvindo isto, maravilharam-se, e, deixando-o, se retiraram.

23 No mesmo dia chegaram junto dele os saduceus, que dizem não haver ressurreição, e o interrogaram,

24 Dizendo: Mestre, Moisés disse: Se morrer alguém, não tendo filhos, casará o seu irmão com a mulher dele, e suscitará descendência a seu irmão. 25 Ora, houve entre nós sete irmãos; e o primeiro, tendo casado, morreu e, não tendo descendência, deixou sua mulher a seu irmão. 26 Da mesma sorte o segundo, e o terceiro, até ao sétimo; 27 Por fim, depois de todos, morreu também a mulher. 28 Portanto, na ressurreição, de qual dos sete será a mulher, visto que todos a possuíram?

29 Jesus, porém, respondendo, disse-lhes: Errais, não conhecendo as Escrituras, nem o poder de Deus.

30 Porque na ressurreição nem casam nem são dados em casamento; mas serão como os anjos de Deus no céu. 31 E, acerca da ressurreição dos mortos, não tendes lido o que Deus vos declarou, dizendo: 32 Eu sou o Deus de Abraão, o Deus de Isaque, e o Deus de Jacó? Ora, Deus não é Deus dos mortos, mas dos vivos.

33 E, as multidões, ouvindo isto, ficaram maravilhadas da sua doutrina.

34 E os fariseus, ouvindo que ele fizera emudecer os saduceus, reuniram-se no mesmo lugar. 35 E um deles, doutor da lei, interrogou-o para o experimentar, dizendo:

36 Mestre, qual é o grande mandamento na lei?

37 E Jesus disse-lhe: Amarás o Senhor teu Deus de todo o teu coração, e de toda a tua alma, e de todo o teu pensamento.

38 Este é o primeiro e grande mandamento. 39 E o segundo, semelhante a este, é: Amarás o teu próximo como a ti mesmo. 40 Destes dois mandamentos dependem toda a lei e os profetas.

41 E, estando reunidos os fariseus, interrogou-os Jesus,

42 Dizendo: Que pensais vós do Cristo? De quem é filho? Eles disseram-lhe: De Davi.

43 Disse-lhes ele: Como é então que Davi, em espírito, lhe chama Senhor, dizendo:

44 Disse o Senhor ao meu Senhor: Assenta-te à minha direita, até que eu ponha os teus inimigos por escabelo de teus pés?

45 Se Davi, pois, lhe chama Senhor, como é seu filho?

46 E ninguém podia responder-lhe uma palavra; nem desde aquele dia ousou mais alguém interrogá-lo.

1 Isus a*Luca 14:16.Apoc. 19:7,9. luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii*Prov. 9.și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile*Dan. 9:26.Luca 19:27.sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici*Cap. 10:11,13.Fapte 13:46.de ea.9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’10 Robii au ieșit la răspântii, au*Cap. 13:38,47.strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care*2 Cor. 5:3.Efes. 4:24.Col. 3:10,12.Apoc. 3:4;16:15;19:8.nu era îmbrăcat în haina de nuntă.12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit.13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în*Cap. 8:12.întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.14 Căci*Cap. 20:16.mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’"

15 Atunci*Marcu 12:13.Luca 20:20., fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?19 Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban*22:19 Grecește: dinar.. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?"21 „Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați*Cap. 17:25.Rom. 13:7.dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

23 În aceeași*Marcu 12:18.Luca 20:27. zi, au venit la Isus saducheii, care*Fapte 23:8. zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise*Deut. 25:5. a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă." 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți*Ioan 20:9.nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi*1 Ioan 3:2.ca îngerii lui Dumnezeu în cer.31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:32 ‘Eu*Exod 3:6,16.Marcu 12:26.Luca 20:37.Fapte 7:32.Evr. 11:16.sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii."33 Noroadele care ascultau au*Cap. 7:28. rămas uimite de învățătura lui Isus.

34 Când*Marcu 12:28. au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul din ei, un învățător al Legii*Luca 10:25., ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37 Isus i-a răspuns: „‘Să*Deut. 6:5;10:12;30:6.Luca 10:27.iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să*Lev. 19:18. Cap. 19:19.Marcu 12:31.Luca 10:27.Rom. 13:9.Gal. 5:14.Iac. 2:8.iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’40 În aceste*Cap. 7:12.1 Tim. 1:5.două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii."

41 Pe*Marcu 12:35.Luca 20:41. când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?" „Al lui David", I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:44 ‘Domnul*Ps. 110:1.Fapte 2:34.1 Cor. 15:25.Evr. 1:13;10:12,13.a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?"46 Nimeni*Luca 14:6. nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a*Marcu 12:34.Luca 20:40. îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.