1 Naquela mesma hora chegaram os discípulos a Jesus, dizendo: Quem é o maior no reino dos céus?

2 E Jesus, chamando um menino, o pôs no meio deles, 3 E disse: Em verdade vos digo que, se não vos converterdes e não vos fizerdes como meninos, de modo algum entrareis no reino dos céus.

4 Portanto, aquele que se tornar humilde como este menino, esse é o maior no reino dos céus. 5 E qualquer que receber em meu nome um menino, tal como este, a mim me recebe.

6 Mas, qualquer que escandalizar um destes pequeninos, que creem em mim, melhor lhe fora que se lhe pendurasse ao pescoço uma mó de azenha, e se submergisse na profundeza do mar.

7 Ai do mundo, por causa dos escândalos; porque é mister que venham escândalos, mas ai daquele homem por quem o escândalo vem!

8 Portanto, se a tua mão ou o teu pé te escandalizar, corta-o, e atira-o para longe de ti; melhor te é entrar na vida coxo, ou aleijado, do que, tendo duas mãos ou dois pés, seres lançado no fogo eterno. 9 E, se o teu olho te escandalizar, arranca-o, e atira-o para longe de ti; melhor te é entrar na vida com um só olho, do que, tendo dois olhos, seres lançado no fogo do inferno.

10 Vede, não desprezeis algum destes pequeninos, porque eu vos digo que os seus anjos nos céus sempre veem a face de meu Pai que está nos céus. 11 Porque o Filho do homem veio salvar o que se tinha perdido.

12 Que vos parece? Se algum homem tiver cem ovelhas, e uma delas se desgarrar, não irá pelos montes, deixando as noventa e nove, em busca da que se desgarrou? 13 E, se porventura achá-la, em verdade vos digo que maior prazer tem por aquela do que pelas noventa e nove que não se desgarraram. 14 Assim, também, não é vontade de vosso Pai, que está nos céus, que um destes pequeninos se perca.

15 Ora, se teu irmão pecar contra ti, vai, e repreende-o entre ti e ele só; se te ouvir, ganhaste a teu irmão; 16 Mas, se não te ouvir, leva ainda contigo um ou dois, para que pela boca de duas ou três testemunhas toda a palavra seja confirmada. 17 E, se não as escutar, dize-o à igreja; e, se também não escutar a igreja, considera-o como um gentio e publicano.

18 Em verdade vos digo que tudo o que ligardes na terra será ligado no céu, e tudo o que desligardes na terra será desligado no céu. 19 Também vos digo que, se dois de vós concordarem na terra acerca de qualquer coisa que pedirem, isso lhes será feito por meu Pai, que está nos céus. 20 Porque, onde estiverem dois ou três reunidos em meu nome, aí estou eu no meio deles.

21 Então Pedro, aproximando-se dele, disse: Senhor, até quantas vezes pecará meu irmão contra mim, e eu lhe perdoarei? Até sete?

22 Jesus lhe disse: Não te digo que até sete; mas, até setenta vezes sete.

23 Por isso o reino dos céus pode comparar-se a um certo rei que quis fazer contas com os seus servos; 24 E, começando a fazer contas, foi-lhe apresentado um que lhe devia dez mil talentos; 25 E, não tendo ele com que pagar, o seu senhor mandou que ele, e sua mulher e seus filhos fossem vendidos, com tudo quanto tinha, para que a dívida se lhe pagasse. 26 Então aquele servo, prostrando-se, o reverenciava, dizendo: Senhor, sê generoso para comigo, e tudo te pagarei. 27 Então o senhor daquele servo, movido de íntima compaixão, soltou-o e perdoou-lhe a dívida.

28 Saindo, porém, aquele servo, encontrou um dos seus conservos, que lhe devia cem dinheiros, e, lançando mão dele, sufocava-o, dizendo: Paga-me o que me deves. 29 Então o seu conservo, prostrando-se a seus pés, rogava-lhe, dizendo: Sê generoso para comigo, e tudo te pagarei. 30 Ele, porém, não quis, antes foi lançá-lo na prisão, até que pagasse a dívida.

31 Vendo, pois, os seus conservos o que acontecia, contristaram-se muito, e foram declarar ao seu senhor tudo o que se passara. 32 Então o seu senhor, chamando-o à sua presença, disse-lhe: Servo malvado, perdoei-te toda aquela dívida, porque me suplicaste. 33 Não devias tu, igualmente, ter compaixão do teu conservo, como eu também tive misericórdia de ti? 34 E, indignado, o seu senhor o entregou aos atormentadores, até que pagasse tudo o que lhe devia. 35 Assim vos fará, também, meu Pai celestial, se do coração não perdoardes, cada um a seu irmão, as suas ofensas.

1 În clipa aceea*Marcu 9:33.Luca 9:46;22:24., ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?" 2 Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă*Ps. 131:2. Cap. 19:14.Marcu 10:14.Luca 18:16.1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.4 De aceea, oricine*Cap. 20:27;23:11.se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.5 Și oricine*Cap. 10:42.Luca 9:48.va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.6 Dar*Marcu 9:42.Luca 17:1,2.pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.7 Vai de lume, din pricina prilejurilor*Luca 17:1.1 Cor. 11:19.de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai*Cap. 26:24.de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!8 Acum, dacă*Cap. 5:29,30.Marcu 9:43,45.mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.9 Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.

10 Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii*Ps. 34:7.Zah. 13:7.Evr. 1:14.lor în ceruri văd*Est. 1:14.Luca 1:19.pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri.11 Fiindcă*Luca 9:56;19:10.Ioan 3:17;12:47.Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.12 Ce*Luca 15:4.credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită?13 Și*Lev. 19:17.Luca 17:3., dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.

15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai*Iac. 5:20.1 Pet. 3:1.câștigat pe fratele tău.16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă*Deut. 17:6;19:15.Ioan 8:17.2 Cor. 13:1.Evr. 10:28.să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân*Rom. 16:17.1 Cor. 5:9.2 Tes. 3:6,14.2 Ioan 10.și ca un vameș.18 Adevărat vă spun că orice*Cap. 16:19.Ioan 20:23.1 Cor. 5:4.veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.19 Vă*Cap. 5:24.mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi*1 Ioan 3:22;5:14.dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.20 Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în*18:20 Grecește: pentru Numele Meu.Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor."

21 Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până*Luca 17:4. la șapte ori?" 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci*Cap. 6:14.Marcu 11:25.Col. 3:13.până la șaptezeci de ori câte șapte.23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.24 A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni*18:24 Grecește: talanți..25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l*2 Împ. 4:1.Neem. 5:8.vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria.26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.’27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.28 Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’29 Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.’30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până va plăti datoria.31 Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’34 Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.35 Tot așa*Prov. 21:13. Cap. 6:12.Marcu 11:26.Iac. 2:13.vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său."