1 Então, Jó respondeu e disse: 2 Na verdade, que só vós sois o povo, e convosco morrerá a sabedoria. 3 Também eu tenho um coração como vós e não vos sou inferior; e quem não sabe tais coisas como estas? 4 Eu sou irrisão para os meus amigos; eu, que invoco a Deus, e ele me responde; o justo e o reto servem de irrisão. 5 Tocha desprezível é, na opinião do que está descansado, aquele que está pronto a tropeçar com os pés. 6 As tendas dos assoladores têm descanso, e os que provocam a Deus estão seguros; nas suas mãos Deus lhes põe tudo.

7 Mas, pergunta agora às alimárias, e cada uma delas to ensinará; e às aves dos céus, e elas to farão saber; 8 ou fala com a terra, e ela to ensinará; até os peixes do mar to contarão. 9 Quem não entende por todas estas coisas que a mão do Senhor fez isto, 10 que está na sua mão a alma de tudo quanto vive, e o espírito de toda carne humana? 11 Porventura, o ouvido não provará as palavras, como o paladar prova as comidas? 12 Com os idosos está a sabedoria, e na abundância de dias, o entendimento.

13 Com ele está a sabedoria e a força; conselho e entendimento tem. 14 Eis que ele derriba, e não se reedificará; e a quem ele encerra não se abrirá. 15 Eis que ele retém as águas, e se secam; e as larga, e transtornam a terra. 16 Com ele está a força e a sabedoria; seu é o que erra e o que faz errar. 17 Aos conselheiros leva despojados e aos juízes faz desvairar. 18 Solta a atadura dos reis e ata o cinto aos seus lombos. 19 Aos príncipes leva despojados; aos poderosos transtorna. 20 Aos confiados tira a fala e toma o entendimento aos velhos. 21 Derrama desprezo sobre os príncipes e afrouxa o cinto dos fortes. 22 As profundezas das trevas manifesta e a sombra da morte traz à luz. 23 Multiplica os povos e os faz perecer; dispersa as nações e de novo as reconduz. 24 Tira o coração aos chefes dos povos da terra e os faz vaguear pelos desertos, sem caminho. 25 Nas trevas andam às apalpadelas, sem terem luz, e os faz desatinar como ébrios.

1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.