1 Então, respondeu Elifaz, o temanita, e disse: 2 Porventura, o homem será de algum proveito a Deus? Antes, a si mesmo o prudente será proveitoso. 3 Ou tem o Todo-Poderoso prazer em que tu sejas justo, ou lucro algum em que tu faças perfeitos os teus caminhos? 4 Ou te repreende pelo temor que tem de ti, ou entra contigo em juízo? 5 Porventura, não é grande a tua malícia; e sem termo, as tuas iniquidades? 6 Porque penhoraste a teus irmãos sem causa alguma e aos nus despojaste das vestes. 7 Não deste água a beber ao cansado e ao faminto retiveste o pão. 8 Mas para o violento era a terra, e o homem tido em respeito habitava nela. 9 As viúvas despediste vazias, e os braços dos órfãos foram quebrantados. 10 Por isso, é que estás cercado de laços, e te perturbou um pavor repentino, 11 ou trevas, em que nada vês; e a abundância de águas te cobre.

12 Porventura, Deus não está na altura dos céus? Olha para a altura das estrelas; quão elevadas estão! 13 E dizes: Que sabe Deus disto? Porventura, julgará por entre a escuridão? 14 As nuvens são o escondedouro dele, para que não veja; e ele passeia pelo circuito dos céus. 15 Porventura, consideraste a vereda do século passado, que pisaram os homens iníquos? 16 Eles foram arrebatados antes do seu tempo; sobre o seu fundamento um dilúvio se derramou. 17 Diziam a Deus: Retira-te de nós. E: Que foi que o Todo-Poderoso nos fez? 18 Ora, ele enchera de bens as suas casas; pelo que, longe de mim o conselho dos ímpios! 19 Os justos o viram e se alegraram, e o inocente escarneceu deles, 20 dizendo: Na verdade, os ímpios foram destruídos, e o fogo consumiu o resto deles.

21 Une-te, pois, a Deus, e tem paz, e, assim, te sobrevirá o bem. 22 Aceita, peço-te, a lei da sua boca e põe as suas palavras no teu coração. 23 Se te converteres ao Todo-Poderoso, serás edificado; afasta a iniquidade da tua tenda. 24 Então, amontoarás ouro como pó e o ouro de Ofir, como pedras dos ribeiros. 25 E até o Todo-Poderoso te será por ouro e por prata amontoada. 26 Porque, então, te deleitarás no Todo-Poderoso e levantarás o teu rosto para Deus. 27 Tu orarás a ele, e ele te ouvirá; e pagarás os teus votos. 28 Determinando tu algum negócio, ser-te-á firme, e a luz brilhará em teus caminhos. 29 Quando te abaterem, então, tu dirás: Haja exaltação! E Deus salvará ao humilde 30 e livrará até ao que não é inocente; sim, ele será libertado pela pureza de tuas mãos.

1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:2 ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.3 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?4 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?5 Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?6 Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.8 Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.9 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.10 Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.11 Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!13 Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?14 Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`15 Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,16 cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?17 Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`18 Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei20 şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.22 Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.23 Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.24 Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!25 Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.26 Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.28 Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``