1 Prosseguiu ainda Eliú e disse: 2 Espera-me um pouco, e mostrar-te-ei que ainda há razões a favor de Deus. 3 Desde longe repetirei a minha opinião; e ao meu Criador atribuirei a justiça. 4 Porque, na verdade, as minhas palavras não serão falsas; contigo está um que é sincero na sua opinião.

5 Eis que Deus é mui grande; contudo, a ninguém despreza; grande é em força de coração. 6 Não deixa viver ao ímpio e faz justiça aos aflitos. 7 Dos justos não tira os seus olhos; antes, com os reis no trono os assenta para sempre, e assim são exaltados. 8 E, se estão presos em grilhões e amarrados com cordas de aflição, 9 então, lhes faz saber a obra deles e as suas transgressões; porquanto prevaleceram nelas. 10 E revela isso aos seus ouvidos, para seu ensino, e lhes diz que se convertam da maldade. 11 Se o ouvirem e o servirem, acabarão seus dias em bem e os seus anos, em delícias. 12 Porém, se o não ouvirem, à espada serão passados e expirarão sem conhecimento. 13 E os hipócritas de coração amontoam para si a ira; e amarrando-os ele, não clamam por socorro. 14 Eles morrem na mocidade, e a sua vida perece entre os sodomitas. 15 Ao aflito livra da sua aflição e, na opressão, se revela aos seus ouvidos.

16 Assim também te desviará da angústia para um lugar espaçoso, em que não há aperto, e as iguarias da tua mesa serão cheias de gordura. 17 Mas tu estás cheio do juízo do ímpio; o juízo e a justiça te alcançam. 18 Porquanto há furor, guarda-te de que, porventura, não sejas levado pela tua suficiência, nem te desvie a grandeza do resgate. 19 Estimaria ele tanto tuas riquezas, ou todos os esforços da tua força, que por isso não estivesses em aperto? 20 Não suspires pela noite, em que os povos sejam tomados do seu lugar. 21 Guarda-te e não te inclines para a iniquidade; porquanto isto escolheste antes que a tua miséria. 22 Eis que Deus exalta com a sua força; quem ensina como ele? 23 Quem lhe pedirá conta do seu caminho, ou quem lhe disse: Tu cometeste maldade?

24 Lembra-te de engrandecer a sua obra que os homens contemplam. 25 Todos os homens a veem, e o homem a enxerga de longe. 26 Eis que Deus é grande, e nós o não compreendemos, e o número dos seus anos não se pode calcular. 27 Porque reúne as gotas das águas que derrama em chuva do seu vapor, 28 a qual as nuvens destilam e gotejam sobre o homem abundantemente. 29 Porventura, também se poderão entender a extensão das nuvens e os trovões da sua tenda? 30 Eis que estende sobre elas a sua luz e encobre os altos do mar. 31 Porque por estas coisas julga os povos e lhes dá mantimento em abundância. 32 Com as mãos encobre a luz e a proíbe de passar por entre elas. 33 O que nos dá a entender o seu pensamento, como também aos gados, acerca do temporal que sobe.

1 Elihu a urmat şi a zis:2 ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.3 Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.4 Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.6 El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.7 Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.8 Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.10 Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.11 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.12 Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.13 Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;14 îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.16 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.17 Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.18 Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!19 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?20 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.21 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?23 Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``24 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!25 Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.26 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,28 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.29 Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.32 Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.33 Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.