1 Sobre isto também treme o meu coração e salta do seu lugar. 2 Atentamente ouvi o movimento da sua voz e o sonido que sai da sua boca. 3 Ele o envia por debaixo de todos os céus e a sua luz, até aos confins da terra. 4 Depois disto, brama com grande voz, troveja com a sua alta voz; e, ouvida a sua voz, não tarda com estas coisas. 5 Com a sua voz troveja Deus maravilhosamente; faz grandes coisas que nós não compreendemos. 6 Porque à neve diz: Cai na terra; como também ao aguaceiro e à sua forte chuva. 7 Ele sela as mãos de todo homem, para que conheçam todos os homens a sua obra. 8 E as alimárias entram nos seus esconderijos e ficam nas suas cavernas. 9 Das recâmaras do sul sai o pé de vento e, do norte, o frio. 10 Pelo assopro de Deus, se dá a geada, e as largas águas se endurecem. 11 Também com a umidade carrega as grossas nuvens e esparge a nuvem da sua luz. 12 Então, ela, segundo o seu prudente conselho, se espalha em roda, para que faça tudo quanto lhe ordena sobre a superfície do mundo habitável; 13 seja para correção, ou para a sua terra, ou para beneficência, que a faça vir.

14 A isto, ó Jó, inclina os teus ouvidos; atende e considera as maravilhas de Deus. 15 Porventura, sabes tu como Deus as opera e faz resplandecer a luz da sua nuvem? 16 Tens tu notícia do equilíbrio das grossas nuvens e das maravilhas daquele que é perfeito nos conhecimentos?

17 Ou de como as tuas vestes aquecem, quando do sul há calma sobre a terra? 18 Ou estendeste com ele os céus, que estão firmes como espelho fundido? 19 Ensina-nos o que lhe diremos; porque nós nada poderemos pôr em boa ordem, por causa das trevas. 20 Contar-lhe-ia alguém o que tenho dito? Ou desejaria um homem que ele fosse devorado?

21 E agora não se pode ver o sol, que resplandece nos céus; mas, passando o vento e purificando-os, 22 o esplendor de ouro vem do norte; pois em Deus há uma tremenda majestade. 23 Ao Todo-Poderoso não podemos alcançar; grande é em poder; porém a ninguém oprime em juízo e grandeza de justiça. 24 Por isso, o temem os homens; ele não respeita os que são sábios no coração.

1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.4 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.6 El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.7 Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.8 Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.9 Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.11 Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.13 Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.14 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!15 Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?16 Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?17 Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?19 Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.20 Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;22 dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!23 Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.24 De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``