1 Na verdade, há veios de onde se extrai a prata, e, para o ouro, lugar em que o derretem. 2 O ferro tira-se da terra, e da pedra se funde o metal. 3 O homem pôs fim às trevas e até à extremidade ele esquadrinha, procurando as pedras na escuridão e na sombra da morte. 4 Trasborda o ribeiro até ao que junto dele habita, de maneira que se não pode passar a pé; então, intervém o homem, e as águas se vão. 5 A terra, de onde procede o pão, embaixo é revolvida como por fogo. 6 As suas pedras são o lugar da safira e têm pós de ouro.

7 Essa vereda, a ignora a ave de rapina, e não a viram os olhos da gralha. 8 Nunca a pisaram filhos de animais altivos, nem o feroz leão passou por ela.

9 Ele estende a sua mão contra o rochedo, e revolve os montes desde as suas raízes. 10 Dos rochedos faz sair rios, e o seu olho descobre todas as coisas preciosas. 11 Os rios tapa, e nem uma gota sai deles, e tira para a luz o que estava escondido.

12 Mas onde se achará a sabedoria? E onde está o lugar da inteligência? 13 O homem não lhe conhece o valor; não se acha na terra dos viventes. 14 O abismo diz: Não está em mim; e o mar diz: Ela não está comigo. 15 Não se dará por ela ouro fino, nem se pesará prata em câmbio dela. 16 Nem se pode comprar por ouro fino de Ofir, nem pelo precioso ônix, nem pela safira. 17 Com ela se não pode comparar o ouro ou o cristal; nem se trocará por joia de ouro fino. 18 Ela faz esquecer o coral e as pérolas; porque a aquisição da sabedoria é melhor que a dos rubis. 19 Não se lhe igualará o topázio da Etiópia, nem se pode comprar por ouro puro.

20 De onde, pois, vem a sabedoria, e onde está o lugar da inteligência? 21 Porque está encoberta aos olhos de todo vivente e oculta às aves do céu.

22 A perdição e a morte dizem: Ouvimos com os nossos ouvidos a sua fama. 23 Deus entende o seu caminho, e ele sabe o seu lugar. 24 Porque ele vê as extremidades da terra; e vê tudo o que há debaixo dos céus. 25 Quando deu peso ao vento e tomou a medida das águas; 26 quando prescreveu uma lei para a chuva e caminho para o relâmpago dos trovões, 27 então, a viu e a manifestou; estabeleceu-a e também a esquadrinhou. 28 Mas disse ao homem: Eis que o temor do Senhor é a sabedoria, e apartar-se do mal é a inteligência.

1 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.2 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.3 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.4 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.5 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,6 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.7 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,8 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.9 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.10 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.11 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?13 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.14 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;16 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.18 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.22 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`23 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.24 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.25 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,26 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.28 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`