Skutky apoštolské 10

1 Muž pak nějaký byl v Cesarii, jménem Kornelius, setník, z zástupu, kterýž sloul Vlaský, 2 Nábožný a bohobojný se vším domem svým, čině almužny mnohé lidu, 3 A modle se Bohu vždycky. Ten viděl u vidění zřetelně, jako v hodinu devátou na den, anděla Božího, an všel k němu, a řekl jemu: Kornéli. 4 A on pilně popatřil naň, a zstrašiv se, řekl: Co chceš, Pane? I řekl jemu: Modlitby tvé a almužny tvé vstoupily na pamět před tváří Boží. 5 Protož nyní pošli muže některé do Joppen, a povolej Šimona, kterýž má příjmí Petr. 6 Tenť hospodu má u nějakého Šimona koželuha, kterýž má dům u moře. Onť poví tobě, co bys měl činiti. 7 A když odšel anděl, kterýž mluvil Korneliovi, zavolal dvou služebníků svých, a rytíře pobožného z těch, kteříž vždycky při něm byli, 8 A pověděv jim všecko to, poslal je do Joppen. 9 Nazejtří pak, když oni šli a přibližovali se k městu, všel Petr nahoru, aby se modlil, v hodinu šestou. 10 A potom velice zlačněv, chtěl pojísti. Když pak oni strojili, připadlo na něj mysli vytržení. 11 I uzřel nebe otevřené a sstupující k sobě nádobu jakous jako prostěradlo veliké, za čtyři rohy uvázané, ano se spouští na zem, 12 Na němž byla všeliká zemská hovada čtvernohá, a zvířata, a zeměplazové, i ptactvo nebeské. 13 I stal se hlas k němu: Vstaň, Petře, bij a jez. 14 I řekl Petr: Nikoli, Pane, nebť jsem nikdy nejedl nic obecného anebo nečistého. 15 Tedy opět po druhé stal se hlas k němu: Cožť jest Bůh očistil, neměj ty toho za nečisté. 16 A to se stalo po třikrát. I vzato jest zase prostěradlo do nebe. 17 A když Petr sám u sebe rozjímal, co by znamenalo vidění to, kteréž viděl, aj muži ti, kteříž posláni byli od Kornelia, ptajíce se na dům Šimonův, stáli přede dveřmi. 18 A zavolavše kohosi, tázali se: Má-li zde hospodu Šimon, kterýž má příjmí Petr? 19 A když Petr přemyšloval o tom vidění, řekl jemu Duch: Aj, muži tři hledají tebe. 20 Protož vstana, sejdi dolů a jdi s nimi, nic nepochybuje; neboť jsem já je poslal. 21 Tedy sšed Petr k mužům, jenž posláni byli k němu od Kornelia, řekl: Aj, jáť jsem ten, kteréhož hledáte. Jaká jest příčina, pro niž jste přišli? 22 Oni pak řekli: Kornelius setník, muž spravedlivý a bohabojící, i svědectví dobré mající ode všeho národu Židovského, u vidění napomenut jest od anděla svatého, aby povolal tebe do domu svého a slyšel řeč od tebe. 23 Tedy zavolav jich do domu, přijal je do hospody. Druhého pak dne Petr šel s nimi, a někteří bratří z Joppen šli s ním. 24 A nazejtří přišli do Cesaree. Kornelius pak očekával jich, svolav příbuzné své a přátely blízké. 25 I stalo se, když vcházel Petr, vyšel proti němu Kornelius, a padna k nohám jeho, klaněl se mu. 26 Ale Petr pozdvihl ho, řka: Vstaň, všakť i já také člověk jsem. 27 A rozmlouvaje s ním, všel do domu, a nalezl mnoho těch, kteříž se byli sešli. 28 I řekl k nim: Vy víte, že neslušné jest muži Židu připojiti se aneb přistoupiti k cizozemci, ale mně ukázal Bůh, abych žádného člověka nepravil obecným neb nečistým býti. 29 Protož bez odporu přišel jsem, povolán jsa. I ptám se vás, pro kterou příčinu poslali jste pro mne? 30 A Kornelius řekl: Přede čtyřmi dny postil jsem se až do této hodiny, a v hodinu devátou modlil jsem se v domu svém. A aj, postavil se přede mnou muž v rouše bělostkvoucím, 31 A řekl: Kornéli, uslyšánať jest modlitba tvá a almužny tvé jsouť v paměti před tváří Boží. 32 Protož pošli do Joppen a povolej Šimona, kterýž slove Petr. Tenť má hospodu v domu Šimona koželuha u moře; on přijda, bude mluviti tobě. 33 Já pak hned jsem poslal k tobě, a ty jsi dobře učinil, žes přišel. Nyní tedy my všickni před obličejem Božím hotovi jsme slyšeti všecko, což jest koli přikázáno tobě od Boha. 34 Tedy Petr otevřev ústa, řekl: V pravdě jsem shledal, že Bůh není přijimač osob. 35 Ale v každém národu, kdož se ho bojí a činí spravedlnost, příjemný jest jemu; 36 Jakž to oznámil synům Izraelským, zvěstuje pokoj skrze Ježíše Krista, jenž jest Pánem všeho. 37 O čemž i vy sami víte, co se dálo po všem Židovstvu, počna od Galilee, po křtu, kterýž kázal Jan: 38 Kterak Ježíše od Nazaréta pomazal Bůh Duchem svatým a mocí; kterýžto chodil, dobře čině, a uzdravuje všecky posedlé od ďábla; nebo Bůh s ním byl. 39 A my jsme svědkové všeho toho, což jest činil v krajině Judské a v Jeruzalémě. Kteréhožto zamordovali jsou, pověsivše na dřevě. 40 Toho Bůh vzkřísil třetího dne, a způsobil to, aby zjeven byl, 41 Ne všemu lidu, ale svědkům prve k tomu zřízeným od Boha, nám, kteříž jsme s ním jedli a pili po jeho z mrtvých vstání. 42 A přikázal nám kázati lidu a svědčiti, že on jest ten ustanovený od Boha soudce živých i mrtvých. 43 Jemuť všickni proroci svědectví vydávají, že odpuštění hříchů vezme skrze jméno jeho všeliký, kdožkoli uvěřil by v něho. 44 A když ještě Petr mluvil slova tato, sstoupil Duch svatý na všecky, kteříž poslouchali slova Božího. 45 I užasli se ti, jenž z obřezaných věřící byli, kteříž byli přišli s Petrem, že i na pohany dar Ducha svatého jest vylit. 46 Nebo slyšeli je, ani mluví jazyky rozličnými, a velebí Boha. Tedy odpověděl Petr: 47 Zdali může kdo zabrániti vody, aby tito nebyli pokřtěni, kteříž Ducha svatého přijali jako i my? 48 A rozkázal je pokřtíti ve jménu Páně. I prosili ho, aby u nich pobyl za některý den.

Sutașul Corneliu

1 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana". 2 Omul acesta era cucernic*Vers. 22. Cap. 8:2;22:12. și temător*Vers. 35. de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut*Vers. 30. Cap. 11:13. lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!" 4 Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?" Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5 Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6 El găzduiește la un om numit Simon*Cap. 9:43. Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela*Cap. 11:14. îți va spune ce trebuie să faci." 7 Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

9 A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit*Cap. 11:5. să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10 L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A*Cap. 7:56.Apoc. 19:11. văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13 Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă."14 „Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. „Căci*Lev. 11:4;20:25.Deut. 14:3,7.Ezec. 4:14. niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat." 15 Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce*Mat. 15:11. Vers. 28.Rom. 14:14,17,20.1 Cor. 10:25.1 Tim. 4:4.Tit 1:15.a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat."16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17 Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18 și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19 Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul*Cap. 11:12. i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te*Cap. 15:7., coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis." 21 Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?" 22 Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu*Vers. 1,2., om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine*Cap. 22:12. de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune." 23 Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24 A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au*Vers. 45. Cap. 11:12. însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te*Cap. 14:14,15.Apoc. 19:10;22:9., și eu sunt om!" 27 Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. 28 „Știți", le-a zis el, „că*Ioan 4:9;18:28. Cap. 11:3.Gal. 2:12,14. nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu*Cap. 15:8,9.Efes. 3:6. mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând ați trimis după mine?" 30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un*Cap. 1:10. om cu*Mat. 28:3.Marcu 16:5.Luca 24:4. o haină strălucitoare 31 și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea*Dan. 10:12. Vers. 4. ta a fost ascultată și*Evr. 6:10. Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32 Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.’ 33 Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui." 34 Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În*Deut. 10:17.2 Cron. 19:7.Iov 34:19.Rom. 2:11.Gal. 2:6.Efes. 6:9.Col. 3:25.1 Pet. 1:17. adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în*Cap. 15:9.Rom. 2:13,27;3:22,29;10:12,13.1 Cor. 12:13.Gal. 3:28.Efes. 2:13,18;3:6. orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit*Is. 57:19.Efes. 2:14,16,17.Col. 1:20. Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este*Mat. 28:18.Rom. 10:12.1 Cor. 15:27.Efes. 1:20,22.1 Pet. 3:22.Apoc. 17:14;19:16. Domnul tuturor. 37 Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând*Luca 4:14. din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38 cum Dumnezeu*Luca 4:18. Cap. 2:22;4:27.Evr. 1:9. a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci*Ioan 3:2. Dumnezeu era cu El. 39 Noi*Cap. 2:20. suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au*Cap. 5:30. omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Dar Dumnezeu L-a înviat*Cap. 2:24. a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41 nu*Ioan 14:17,22. Cap. 13:31. la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care*Luca 24:30,43.Ioan 21:13. am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42 Isus ne-a*Mat. 28:19,20. Cap. 1:8. poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că*Ioan 5:22,27. Cap. 17:31. El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii*Rom. 14:9,10.2 Tim. 4:1.1 Pet. 4:5. și al celor morți. 43 Toți prorocii mărturisesc despre El*Is. 53:11.Ier. 31:34.Dan. 9:24.Mica 7:18.Zah. 13:1.Mal. 4:2. Cap. 26:22. că oricine*Cap. 15:9;26:18.Rom. 10:11.Gal. 3:22. crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor." 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a*Cap. 4:31;8:15-17;11:15. coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți*Vers. 23. când au văzut că*Cap. 11:18.Gal. 3:14. darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca*Cap. 11:17;15:8,9.Rom. 10:12. și noi?" 48 Și a*1 Cron. 1:17. poruncit să fie botezați în*Cap. 2:38;8:16. Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.