Skutky apoštolské 20

1 Když pak přestala ta bouřka, povolav Pavel učedlníků a požehnav jich, vyšel odtud, aby se bral do Macedonie. 2 A když prošel krajiny ty, a napomenutí jim učiniv mnohými řečmi, přišel do země Řecké, 3 V kteréžto pobyv za tři měsíce, (kdežto Židé učinili jemu zálohy,) když se měl plaviti do Syrie, umínil navrátiti se skrze Macedonii. 4 I šel s ním Sópater Berienský až do Azie, a z Tessalonicenských Aristarchus a Sekundus a Gáius Derbeus a Timoteus, z Azianských pak Tychikus a Trofimus. 5 Ti všickni šedše napřed, dočkali nás v Troadě. 6 My pak plavili jsme se po velikonoci z Filippis, a přišli jsme k nim do Troady v pěti dnech, a tu jsme pobyli za sedm dní. 7 Tedy první den po sobotě, když se učedlníci sešli k lámání chleba, Pavel mluvil k nim, maje nazejtří jíti pryč, i prodlil řečí až do půlnoci. 8 A bylo mnoho světel tu na té síni, kdež byli shromážděni. 9 Jeden pak mládenec, jménem Eutychus, sedě na okně, jsa obtížen hlubokým snem, když tak dlouho Pavel kázal, spě, spadl s třetího ponebí dolů, a vzat jest mrtvý. 10 I sstoupiv dolů Pavel, zpolehl na něj, a objav jej, řekl: Nermuťtež se, však duše jeho v něm jest. 11 A vstoupiv zase na síň, lámal chléb a jedl, a kázání jim učiniv dlouho až do svitání, tak odšel pryč. 12 I přivedli toho mládence živého, a byli nad tím velice potěšeni. 13 My pak vstoupivše na lodí, plavili jsme se do Asson, odtud majíce k sobě vzíti Pavla; neb jest byl tak poručil, maje sám jíti po zemi. 14 A když se k nám připojil v Asson, vzavše jej, přijeli jsme do Mitylénu. 15 A odtud plavíce se, druhý den byli jsme proti Chium, a třetího dne přistavili jsme bárku k Sámu, a pobyvše v Trogyllí, nazejtří přišli jsme do Milétu. 16 Nebo Pavel byl umínil pominouti Efez, aby se nemeškal v Azii; nebo pospíchal, by možné bylo, aby byl o letnicích v Jeruzalémě. 17 Tedy z Milétu poslav do Efezu, povolal k sobě starších církve. 18 Kteřížto když přišli k němu, řekl jim: Vy víte od prvního dne, v kterýžto přišel jsem do Azie, kterak jsem po všecken ten čas s vámi byl, 19 Slouže Pánu se vší pokorou i s mnohými slzami a pokušeními, kteráž na mne přicházela z úkladů Židovských. 20 Kterak jsem ničehož nepominul, což by vám užitečného bylo, abych vám toho neoznámil, ale učil jsem vás vůbec zjevně i po domích, 21 Svědectví vydávaje i Židům i Řekům o pokání k Bohu a o víře v Pána našeho Ježíše Krista. 22 A aj, nyní já sevřín jsa duchem, beru se do Jeruzaléma, nevěda, co mi se v něm má státi, 23 Než že Duch svatý po městech, kudyž jsem šel, osvědčuje mi, pravě, že vězení a soužení mne očekávají. 24 Však já nic na to nedbám, aniž jest mi tak drahá duše má, jen abych běh svůj s radostí vykonal a přisluhování, kteréž jsem přijal od Pána Ježíše, k osvědčování evangelium milosti Boží. 25 A aj, já nyní vím, že již více neuzříte tváři mé vy všickni, mezi kterýmiž jsem chodil, káže o království Božím. 26 Protož osvědčujiť vám dnešní den, žeť jsem čist od krve všech. 27 Nebť jsem neobmeškal zvěstovati vám všeliké rady Boží. 28 Buďtež tedy sebe pilni i všeho stáda, v němžto Duch svatý ustanovil vás biskupy, abyste pásli církev Boží, kteréž sobě dobyl svou vlastní krví. 29 Nebo já to jistotně vím, že po mém odjití vejdou mezi vás vlci hltaví, kteříž nebudou odpouštěti stádu. 30 A z vás samých povstanou muži, jenž budou mluviti převrácené věci, aby obrátili učedlníky po sobě. 31 Protož bděte, v paměti majíce, že jsem po tři léta nepřestával dnem i nocí s pláčem napomínati jednoho každého z vás. 32 A již nyní, bratří, poroučím vás Bohu a slovu milosti jeho, kterýžto mocen jest vzdělati vás, a dáti vám dědictví mezi všemi posvěcenými. 33 Stříbra nebo zlata neb roucha nežádal jsem od žádného. 34 Nýbrž sami víte, že toho, čehož mi kdy potřebí bylo, i těm, kteříž jsou se mnou, dobývaly ruce tyto. 35 Vše ukázal jsem vám, že tak pracujíce, musíme snášeti mdlé, a pamatovati na slova Pána Ježíše; nebť on řekl: Blahoslaveněji jest dáti nežli bráti. 36 A to pověděv, klekna na kolena svá, modlil se s nimi se všemi. 37 I stal se pláč veliký ode všech, a padajíce na hrdlo Pavlovo, líbali jej, 38 Rmoutíce se nejvíce nad tím slovem, kteréž řekl, že by již více neměli tváři jeho viděti. I provodili jej až k lodí.

Pavel în Macedonia

1 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a*1 Cor. 16:5.1 Tim. 1:3. plecat în Macedonia. 2 A străbătut ținutul acesta și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar*Cap. 9:23;23:12;25:3.2 Cor. 11:26. iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh*Cap. 19:29;27:2.Col. 4:10. și Secund din Tesalonic, Gaius*Cap. 19:29. din Derbe, Timotei*Cap. 16:1., precum și Tihic*Efes. 6:21.Col. 4:7.2 Tim. 4:12.Tit 3:12. și Trofim*Cap. 21:29.2 Tim. 4:20., care erau din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele*Exod 12:14,15;23:15. Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în*Cap. 16:8.2 Cor. 2:12.2 Tim. 4:13. Troa, unde am stat șapte zile.

Învierea lui Eutih

7 În ziua dintâi*1 Cor. 16:2.Apoc. 1:10. a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să*Cap. 2:42,46.1 Cor. 10:16;11:20. frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În*Cap. 1:13. odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9 Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a coborât, s-a*1 Împ. 17:21.2 Împ. 4:34. repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu*Mat. 9:24. vă tulburați, căci sufletul lui este în el." 11 După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Pavel la Milet

13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci*Cap. 18:21;19:21;21:4,12. se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să*Cap. 24:17. fie în Ierusalim de Ziua*Cap. 2:1.1 Cor. 16:8. Cincizecimii.

Cuvântarea de rămas-bun

17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis:

„Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din*Cap. 18:19;19:1,10. ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe*Vers. 3. care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Știți că n-am*Vers. 27. ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case 21 și să vestesc*Cap. 18:5. iudeilor și grecilor pocăința*Marcu 1:15.Luca 24:47. Cap. 2:38. față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum, iată că, împins*Cap. 19:21. de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt*Cap. 21:4,11.1 Tes. 3:3. mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu*Cap. 21:13.Rom. 8:35.2 Cor. 4:16. țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci*2 Tim. 4:7. vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și*Cap. 1:17.2 Cor. 4:1. slujba pe*Gal. 1:1.Tit 1:3. care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum, știu*Vers. 38.Rom. 15:23. că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele*Cap. 18:6.2 Cor. 7:2. tuturor. 27 Căci*Vers. 20. nu m-am ferit să vă vestesc tot planul*Luca 7:30.Ioan 15:15.Efes. 1:11. lui Dumnezeu. 28 Luați seama*1 Tim. 4:16.1 Pet. 5:2. dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a*1 Cor. 12:28. pus Duhul Sfânt episcopi*20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care*Efes. 1:7,14.Col. 1:14.Evr. 9:12.1 Pet. 1:19.Apoc. 5:9. a câștigat-o cu*Evr. 9:14. însuși sângele Său. 29 Știu bine că, după plecarea mea, se vor*Mat. 7:15.2 Pet. 2:1. vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, 30 și se vor scula din*1 Tim. 1:20.1 Ioan 2:19. mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei*Cap. 19:10. ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului*Evr. 13:9. harului Său, care vă*Cap. 9:31. poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea*Cap. 26:18.Efes. 1:18.Col. 1:12;3:24.Evr. 9:15.1 Pet. 1:4. împreună cu toți cei sfințiți. 33 N-am râvnit nici la argintul*1 Sam. 12:3.1 Cor. 9:12.2 Cor. 7:2;11:9;12:17., nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri știți că*Cap. 18:3.1 Cor. 4:12.1 Tes. 2:9.2 Tes. 3:8. mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că*Rom. 15:1.1 Cor. 9:12.2 Cor. 11:9,12;12:13.Efes. 4:28.1 Tes. 4:11;5:14.2 Tes. 3:8., lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’" 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat*Cap. 7:60;21:5. și s-a rugat împreună cu ei toți. 37 Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut*Gen. 45:14;46:29. pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38 Căci erau întristați mai ales de vorba pe care*Vers. 25. le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.