Skutky apoštolské 21

1 Když jsme se pak plavili, rozloučivše se s nimi, přímým během přijeli jsme do Koum, a druhý den do Ródu, a odtud do Patary. 2 I nalezše tu lodí, kteráž měla plouti do Fenicen, a vstoupivše na ni, plavili jsme se. 3 A když se nám počal ukazovati Cyprus, nechavše ho na levé straně, plavili jsme se do Syrie, a připlavili jsme se do Týru; nebo tu měli složiti náklad z lodí. 4 A nalezše tu učedlníky, pobyli jsme tam za sedm dní, kteřížto pravili Pavlovi skrze Ducha svatého, aby nechodil do Jeruzaléma. 5 A když jsme my vyplnili ty dni, vyšedše, brali jsme se pryč, a sprovodili nás všickni s ženami i s dětmi až za město. A poklekše na kolena na břehu, pomodlili jsme se. 6 A když jsme se vespolek rozžehnali, vstoupili jsme na lodí, a oni se vrátili domů. 7 My pak přeplavivše se od Týru, dostali jsme se až do Ptolemaidy, a pozdravivše tu bratří, pobyli jsme u nich jeden den. 8 A nazejtří vyšedše Pavel a my, jenž jsme s ním byli, přišli jsme do Cesaree, a všedše do domu Filipa evangelisty, (kterýž byl jeden z oněch sedmi,) pobyli jsme u něho. 9 A ten měl čtyři dcery panny, prorokyně. 10 A když jsme tu pobyli za drahně dní, přišel prorok nějaký z Judstva, jménem Agabus. 11 Ten když k nám přišel, vzal pás Pavlův, a svázav sobě ruce i nohy, řekl: Totoť praví Duch svatý: Muže toho, jehož jest pás tento, tak sváží Židé v Jeruzalémě a vydadí v ruce pohanům. 12 A jakž jsme to uslyšeli, prosili jsme ho i my i ti, kteříž byli v tom místě, aby nechodil do Jeruzaléma. 13 Tedy odpověděl Pavel: I co činíte, plačíce a trápíce srdce mé? Však já netoliko svázán býti, ale i umříti hotov jsem v Jeruzalémě pro jméno Pána Ježíše. 14 A když nechtěl povoliti, dali jsme tomu pokoj, řkouce: Staň se vůle Páně. 15 Po těch pak dnech připravivše se, brali jsme se do Jeruzaléma. 16 A šli s námi i učedlníci někteří z Cesaree, vedouce s sebou nějakého Mnázona z Cypru, starého učedlníka, u něhož bychom hospodu měli. 17 A když jsme přišli do Jeruzaléma, vděčně nás přijali bratří. 18 Druhého pak dne všel Pavel s námi k Jakubovi, a tu se byli všickni starší sešli. 19 Jichžto pozdraviv, vypravoval jim všecko, což Bůh skrze službu jeho činil mezi pohany. 20 A oni slyšavše to, velebili Pána, a řekli jemu: Vidíš, bratře, kterak jest mnoho tisíců Židů věřících, a ti všickni jsou horliví milovníci Zákona. 21 Ale o toběť mají zprávu, že bys ty vedl od Zákona Mojžíšova všecky ty Židy, kteříž jsou mezi pohany, pravě, že nemají obřezovati synů svých, ani zachovávati obyčejů Zákona. 22 Což tedy činiti? Musíť zajisté shromážděno býti všecko množství, neboť uslyší o tobě, že jsi přišel. 23 Učiniž tedy toto, cožť povíme: Mámeť tu čtyři muže, kteříž mají slib na sobě. 24 Ty přijma k sobě, posvěť se s nimi, i náklad učiň s nimi, aby oholili hlavy své. A takť zvědí všickni, že to, což slyšeli o tobě, nic není, ale že i sám ty chodíš, ostříhaje Zákona. 25 Z strany pak těch, kteříž z pohanů uvěřili, my jsme psali, usoudivše, aby tohoto ničeho nešetřili, toliko aby se varovali modlám obětovaného, a krve, a udáveného, a smilstva. 26 Tedy Pavel, přijav k sobě ty muže, na druhý den posvětiv se s nimi, všel do chrámu, a vypravoval o vyplnění dní toho posvěcení, až i obětována jest obět za jednoho každého z nich. 27 A když se vyplniti mělo dní sedm, Židé někteří z Azie, uzřevše jej v chrámě, zbouřili všecken lid a vztáhli naň ruce, 28 Křičíce: Muži Izraelští, pomozte! Totoť jest ten člověk, kterýž proti lidu i Zákonu i místu tomuto všecky všudy učí, a k tomu i pohany uvedl do chrámu, a poskvrnil svatého tohoto místa. 29 Nebo byli viděli prve Trofima Efezského s ním v městě, kteréhož domnívali se, že by Pavel do chrámu uvedl. 30 Takž se zbouřilo všecko město, a sběhli se lidé, a uchopivše Pavla, táhli jej ven z chrámu. A hned zavříny jsou dveře. 31 A když jej chtěli zamordovati, povědíno hejtmanu vojska, že se bouří všecken Jeruzalém. 32 Kterýžto hned pojav s sebou žoldnéře a setníky, přiběhl na ně. A oni uzřevše hejtmana a žoldnéře, přestali bíti Pavla. 33 Tedy přistoupiv hejtman, dosáhl ho, a rozkázal jej svázati dvěma řetězy, a ptal se, kdo jest a co učinil. 34 V zástupu pak jedni tak, jiní jinak křičeli. A nemoha nic jistého zvěděti pro hluk, rozkázal jej vésti do vojska. 35 A když přišel k stupňům, nahodilo se, že nesen byl od žoldnéřů pro násilé lidu. 36 Nebo šlo za ním množství lidu, křičíce: Zahlaď jej! 37 A když měl již uveden býti do vojska Pavel, řekl hejtmanu: Mohu-li co promluviti k tobě? Kterýž řekl: Umíš Řecky? 38 Nejsi-liž ty ten Egyptský, kterýž jsi před těmito dny byl bouřku učinil, a vyvedls na poušť čtyři tisíce lotrů? 39 I řekl Pavel: Jáť jsem člověk Žid Tarsenský, neposledního města Cilické země obyvatel; protož prosím tebe, dopusť mi promluviti k lidu. 40 A když mu on dopustil, Pavel stoje na stupních, pokynul rukou na lid. A když se veliké mlčení stalo, mluvil k nim Židovsky, řka:

Pavel își ia rămas-bun de la ucenicii din Tir

1 După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. 2 Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. 3 Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. 4 Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii*Cap. 20:23;21:12., prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. 5 Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat*Cap. 20:36. pe mal și ne-am rugat. 6 Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă*Ioan 1:11..

Pavel la Ptolemaida și la Cezareea. Prorocia lui Agab

7 După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. 8 A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*Efes. 4:11.2 Tim. 4:5., care*Cap. 6:5;8:26,40. era unul din cei șapte, și am găzduit la el. 9 El avea patru fete fecioare, care*Ioel 2:28. Cap. 2:17. proroceau. 10 Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab*Cap. 11:28. s-a coborât din Iudeea 11 și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa*Cap. 20:23;21:33. vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’" 12 Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce*Cap. 20:24. faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus." 14 Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia*Mat. 6:10;26:42.Luca 11:2;22:42. Domnului!" 15 După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. 16 Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim, în Templu

17 Când*Cap. 15:4. am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov*Cap. 15:13.Gal. 1:19;2:9. și toți prezbiterii s-au adunat acolo. 19 După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit*Cap. 15:4,12.Rom. 15:18,19. cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin*Cap. 1:17;20:24. slujba lui. 20 Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă*Cap. 22:3.Rom. 10:2.Gal. 1:14. pentru Lege. 21 Dar ei au auzit despre tine că înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. 23 Deci, fă ce-ți vom spune noi. Avem aici patru bărbați, care au făcut o juruință. 24 Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă*Num. 6:2,13,18. Cap. 18:18. capul. Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi*Cap. 15:20,29. am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie." 26 Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit și a*Cap. 24:18. intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească*Num. 6:13. sfârșitul zilelor curățirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

27 Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii*Cap. 24:18. din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au*Cap. 26:21. pus mâinile pe el 28 și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care*Cap. 24:5,6. propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt." 29 În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim*Cap. 20:4., Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mișcare*Cap. 26:21. și s-a strâns norodul din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. 31 Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. 32 Acesta*Cap. 23:27;24:7. a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel. 33 Atunci, căpitanul s-a apropiat, a*Cap. 20:23. Vers. 11. pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34 Dar unii strigau într-un fel, alții într-alt fel prin mulțime. Fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie. 35 Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, 36 căci mulțimea norodului se ținea după el și striga: „La moarte*Luca 23:18.Ioan 19:15. Cap. 22:22. cu el!"

Pavel cere voie să vorbească

37 Tocmai când era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?" Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? 38 Nu cumva*Cap. 5:36. ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?" 39 „Eu*Cap. 9:11;22:3. sunt iudeu", a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului." 40 După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a*Cap. 12:17. făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: