Skutky apoštolské 5

1 Muž pak jeden, jménem Ananiáš, s Zafirou, manželkou svou, prodal statek. 2 A lstivě něco těch peněz ujal s vědomím manželky své, a přinesa díl nějaký, položil k nohám apoštolským. 3 I řekl Petr: Ananiáši, proč naplnil satan srdce tvé lstí, tak abys lhal Duchu svatému a lstivě ujal částku peněz za to pole? 4 Zdaliž nebylo tvé, kdybys ho byl sobě nechal? A když bylo prodáno, v moci tvé bylo. I proč jsi tuto věc složil v srdci svém? Neselhal jsi lidem, ale Bohu. 5 Tedy uslyšav Ananiáš tato slova, padna, zdechl. I spadla bázeň veliká na všecky, kteříž to slyšeli. 6 A vstavše mládenci, vzali jej, a vynesše ven, pochovali. 7 I stalo se po chvíli, jako po třech hodinách, že i jeho žena, nevěduci, co se bylo stalo, přišla. 8 I řekl k ní Petr: Pověz mi, za toliko-li jste pole své prodali? A ona řekla: Ano, za tolik. 9 Tedy dí jí Petr: I pročež jste se smluvili, abyste pokoušeli Ducha Páně? Aj, nohy těch, kteříž pochovali muže tvého, přede dveřmi jsou, a vynesouť také i tebe. 10 I padla hned před nohy jeho, a zdechla. A všedše mládenci, nalezli ji mrtvou; i vynesše, pochovali podle muže jejího. 11 I byla bázeň veliká po vší církvi, i mezi všemi, kteříž to slyšeli. 12 Skrze ruce pak apoštolů dáli se divové a zázrakové velicí v lidu, (A bývali všickni jednomyslně v síňci Šalomounově. 13 Jiný pak žádný neodvážil se připojiti k nim, ale velebil je lid. 14 A vždy více se rozmáhalo množství věřících Pánu, mužů i také žen.) 15 Takže i na ulice vynášeli nemocné, a kladli na ložcích a na nosidlách, aby, když by šel Petr, aspoň stín jeho zastínil na některé z nich. 16 Scházelo se pak množství z okolních měst do Jeruzaléma, nesouce nemocné a trápené od duchů nečistých, a uzdravováni byli všickni. 17 Tedy povstav nejvyšší kněz a všickni, kteříž byli s ním, (jenž byli saducejské sekty,) naplněni jsou závistí. 18 I zjímali apoštoly, a vsázeli je do žaláře obecného. 19 Ale anděl Páně v noci otevřev dveře u žaláře, vyvedl je ven a řekl: 20 Jděte, a postavíce se, mluvte lidu v chrámě všecka slova života tohoto. 21 To oni uslyševše, vešli na úsvitě do chrámu a učili. Tedy přišed nejvyšší kněz a ti, kteříž s ním byli, svolali radu a všecky starší synů Izraelských, i poslali do žaláře, aby byli přivedeni. 22 A služebníci přišedše, nenalezli jich v žaláři. A navrátivše se, vypravovali, 23 Řkouce: Žalář zajisté nalezli jsme zavřený se vší pilností a strážné vně stojící u dveří, ale otevřevše dveře, žádného jsme tam nenalezli. 24 A když uslyšeli řeči tyto i nejvyšší kněz i úředník chrámu i jiní přední kněží, nerozuměli, co by se to stalo. 25 A přišed kdosi, pověděl jim, řka: Aj, muži, kteréž jste vsázeli do žaláře, v chrámě stojí a učí lid. 26 Tedy šel tam úředník s služebníky, a přivedl je bez násilé; nebo se báli lidu, aby nebyli ukamenováni. 27 A přivedše je, postavili je v radě. I otázal se jich nejvyšší kněz, 28 Řka: Zdaliž jsme vám přísně nepřikázali, abyste neučili v tom jménu? A aj, naplnili jste Jeruzalém učením svým, a chcete na nás uvésti krev člověka toho. 29 Odpověděv pak Petr a apoštolé, řekli: Více sluší poslouchati Boha než lidí. 30 Bůh otců našich vzkřísil Ježíše, kteréhož jste vy zamordovali, pověsivše na dřevě. 31 Toho jest Bůh, jakožto Knížete a Spasitele, povýšil pravicí svou, aby bylo dáno lidu Izraelskému pokání a odpuštění hříchů. 32 A my jsme svědkové toho všeho, což mluvíme, ano i Duch svatý, kteréhož dal Bůh těm, jenž jsou poslušni jeho. 33 Oni pak slyševše to, rozzlobili se, a radili se o to, kterak by je vyhladili. 34 Tedy povstav v radě jeden farizeus, jménem Gamaliel, Zákona učitel, vzácný muž u všeho lidu, rozkázal, aby na malou chvíli ven vyvedli apoštoly. 35 I řekl jim: Muži Izraelští, pilně se rozmyslte při těchto lidech, co máte činiti. 36 Nebo před těmito časy byl povstal Teudas, pravě se také býti něčím velikým, jehož se přídrželo mužů okolo čtyř set; kterýžto již zahynul, i všickni, kteříž přistoupili k němu, rozptýleni jsou a v nic obráceni. 37 Po něm pak povstal Judas Galilejský za dnů popisu, a mnoho lidu po sobě obrátil. Ale i ten zahynul, a všickni, kteřížkoli přistoupili k němu, rozptýleni jsou. 38 A protož nyní pravím vám: Dejte pokoj těmto lidem, a nechte jich. Nebo jestližeť jest z lidí rada tato anebo dílo toto, rozprchneť se; 39 Pakliť jest z Boha, nebudete moci toho zkaziti; abyste snad i Bohu odporní nalezeni nebyli. 40 I povolili jemu. A povolavše apoštolů, a zmrskavše je, přikázali, aby více nemluvili ve jménu Ježíšovu. I propustili je. 41 Oni pak šli z toho jejich shromáždění, radujíce se, že jsou hodni učiněni trpěti protivenství pro jméno Pána Ježíše. 42 Na každý pak den nepřestávali v chrámě i po domích učiti a zvěstovati Ježíše Krista.

Anania și Safira

1 Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2 și*Cap. 4:37. a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru*Num. 30:2.Deut. 23:21.Ecl. 5:4. i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a*Luca 22:3. umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu." 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut*Vers. 10,11. jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s-au sculat, l-au*Ioan 19:40. învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?" „Da", a răspuns ea, „cu atâta." 9 Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să*Mat. 4:7. Vers. 3. ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine." 10 Ea*Vers. 5. a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O*Vers. 5. Cap. 2:43;19:17. mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.

Izbânda apostolilor

12 Prin*Cap. 2:43;14:3;19:11.Rom. 15:19.2 Cor. 12:12.Evr. 2:4. mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți*Cap. 3:11;4:32. stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13 și*Ioan 9:22;12:42;19:38. niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar*Cap. 2:47;4:21. norodul îi lăuda în gura mare. 14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când*Mat. 9:21;14:36. Cap. 19:12. va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16 Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei*Marcu 16:17,18.Ioan 14:12. chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.

Apostolii închiși și izbăviți

17 Însă*Cap. 4:1,2,6. marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18 au*Luca 21:12. pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște. 19 Dar un înger*Cap. 12:7;16:26. al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate*Ioan 6:68;17:3.1 Ioan 5:11. cuvintele vieții acesteia." 21 Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod. Marele preot*Cap. 4:5,6.Luca 22:4. și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. 22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: 23 „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru." 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul*Cap. 4:1. Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod." 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci*Mat. 21:26. se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu*Cap. 4:18. v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați*Cap. 2:23,36;3:15;7:52. să aruncați asupra noastră sângele*Mat. 23:35;27:25. acelui om." 29 Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie*Cap. 4:19. să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul*Cap. 3:13,15;22:14. părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L*Cap. 10:39;13:29.Gal. 3:13.1 Pet. 2:24. pe lemn. 31 Pe acest*Cap. 2:33,36.Filip. 2:9.Evr. 2:10;12:2. Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn*Cap. 3:15. și Mântuitor*Mat. 1:21., ca să*Luca 24:47. Cap. 3:26; 13:38.Efes. 1:7.Col. 1:14. dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi*Ioan 15:26,27. suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe*Cap. 2:4;10:44. care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El."

Apostolilor li se dă drumul

33 Când*Cap. 2:37;7:54. au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel*Cap. 22:3., un învățător al Legii prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, și toți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. 38 Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă*Prov. 21:30.Is. 8:10.Mat. 15:13. încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar*Luca 21:15.1 Cor. 1:25., dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați*Cap. 7:51;9:5;23:9. împotriva lui Dumnezeu." 40 Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat*Cap. 4:18. pe apostoli, au pus să-i bată*Mat. 10:17;23:34.Marcu 13:9. cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat*Mat. 5:12.Rom. 5:3.2 Cor. 12:10.Filip. 1:29.Evr. 10:34.Iac. 1:2.1 Pet. 4:13,16. că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. 42 Și în fiecare zi, în*Cap. 2:46. Templu și acasă, nu încetau*Cap. 4:20,29. să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.