1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

1 Az éneklõmesternek a sosannim-éduthra; Aszáf zsoltára.2 Oh Izráelnek pásztora, hallgass meg, a ki vezérled Józsefet, mint juhnyájat; a ki Kérubokon ülsz, jelenj meg fényeddel!3 Efraim, Benjámin és Manasse elõtt támaszd fel a te hatalmadat, és jõjj el, hogy szabadíts meg minket!4 Oh Isten, állíts helyre minket, és világoltasd a te orczádat, hogy megszabaduljunk.5 Seregeknek Ura, Istene: meddig haragszol a te népednek könyörgésére?6 Könyhullatásnak kenyerével éteted õket, s könyhullatások árjával itatod meg õket.7 Perpatvarrá tevél minket szomszédaink között, és a mi ellenségeink csúfkodnak rajtunk.8 Seregek Istene, állíts helyre minket; világoltasd a te orczádat, hogy megszabaduljunk!9 Égyiptomból szõlõt hozál ki, kiûzéd a pogányokat és azt elültetéd.10 Helyet egyengettél elõtte, és gyökeret eresztett, és ellepé a földet.11 Hegyeket fogott el az árnyéka, és a vesszei [olyanok lettek, mint] az Isten czédrusfái.12 Sarjait a tengerig ereszté, és hajtásait a folyamig.13 Miért rontottad el annak gyepûit, hogy szaggathassa minden járókelõ?14 Pusztítja azt a vaddisznó, és legeli a mezei vad.15 Oh Seregek Istene! kérlek, térj vissza, tekints alá az egekbõl és lásd és tekintsd meg e szõlõtõt!16 És a csemetét, a mit jobbod ültetett, a sarjat, melyet felneveltél!17 Elégett a tûzben, levágatott; arczod haragjától elvesznek.18 Legyen a te kezed a te jobbodnak férfián, és az embernek fián, a kit megerõsítettél magadnak,19 Hogy el ne térjünk tõled. Eleveníts meg minket és imádjuk a te nevedet. [ (Psalms 80:20) Seregek Ura, Istene! állíts helyre minket; világoltasd a te orczádat, hogy megszabaduljunk! ]