1 Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -

2 Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -

3 Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -

4 Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -

5 Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -

6 Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -

7 Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

8 Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -

10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -

11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -

12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -

13 Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -

14 Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -

15 O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

16 Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -

17 Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -

18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -

19 Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -

20 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -

21 Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -

22 Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -

23 Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -

24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -

1 Dėl savo užgaidų žmogus atsiskiria nuo kitų ir prieštarauja tam, kas teisinga.

2 Kvailiui nerūpi išmintis, o tik parodyti, kas yra jo širdyje.

3 Kai ateina nedorėlis, ateina ir panieka, o su nešlove ateina gėda.

4 Žmogaus žodžiai yra gilus vanduo, išminties šaltinis­tekanti srovė.

5 Negerai būti šališku nedorėliui ir teisme nuskriausti teisųjį.

6 Kvailio lūpos sukelia vaidus, ir jis savo burna prašosi mušamas.

7 Kvailio burna jį pražudo; jo lūpos­pinklės jo sielai.

8 Apkalbos yra lyg skanėstas, kuris pasiekia žmogaus vidurius.

9 Kas tingi dirbti, yra naikintojo brolis.

10 Viešpaties vardas­tvirtas bokštas, teisieji bėga į jį ir yra saugūs.

11 Turtuolio lobis yra jo įtvirtintas miestas, ir jo nuosavybė yra kaip aukšta siena jam.

12 Prieš sunaikinimą žmogaus širdis pasididžiuoja, prieš pagerbimą eina nuolankumas.

13 Kas atsako, iki galo neišklausęs, tas kvailas ir begėdis.

14 Žmogaus dvasia palaiko jį negalioje, bet kas pakels sužeistą dvasią?

15 Supratingojo širdis įgyja pažinimo ir išmintingojo ausis pažinimo ieško.

16 Dovanos plačiai atidaro žmogui duris pas didžiūnus.

17 Pirmasis, kalbąs teisme, atrodo teisus, kol ateina jo kaimynas ir išklausinėja jį.

18 Metant burtus pašalinami nesutarimai ir padaromas sprendimas tarp galingųjų.

19 Įžeistas brolis yra kaip įtvirtintas miestas; ginčai atskiria lyg pilių užkaiščiai.

20 Žmogus pripildys pilvą savo burnos vaisiais, pasisotins savo lūpų derliumi.

21 Mirtis ir gyvenimas yra liežuvio galioje; kas jį mėgsta, valgys jo vaisių.

22 Kas randa gerą žmoną, randa laimės ir Viešpaties palankumą.

23 Beturtis kalba maldaudamas, o turtingas atsako šiurkščiai.

24 Kas nori turėti draugų, turi pats būti draugiškas; būna draugų, artimesnių už brolį.