1 Nu pismui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;

2 căci inima lor se gîndeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. -

3 Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;

4 prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.

5 Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

6 Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. -

7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. -

8 Cine se gîndeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate. -

9 Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni. -

10 Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -

11 Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte, şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. -

12 Dacă zici: ,,Ah! n'am ştiut!``... Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimile şi Celce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? -

13 Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.

14 Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea. -

15 Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit, şi nu -i turbura odihna.

16 Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

17 Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,

18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu -I placă, şi să-Şi întoarcă mînia dela el. -

19 Nu te mînia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!

20 Căci cel ce face răul n'are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. -

21 Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!

22 Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! -

23 Iată ce mai spun înţelepţii: ,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`` -

24 Pe cine zice celui rău: ,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile.

25 Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei. -

26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

27 Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. -

28 Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? -

29 Nu zice: ,,Cum mi -a făcut el aşa am să -i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!`` -

30 Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş, şi pe lîngă via unui om fără minte.

31 Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.

32 M'am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

33 ,,Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!``...

34 Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

1 Nepavydėk piktiems žmonėms ir nenorėk būti su jais,

2 nes jie mąsto apie smurtą ir kalba apie apgaulę.

3 Namai statomi išmintimi ir įtvirtinami supratimu.

4 Pažinimu jie pripildomi visokių brangių ir vertingų turtų.

5 Išmintingas žmogus yra stiprus, ir pažinimas padidina jėgas.

6 Kariaudamas klausyk išmintingų patarimų; daug patarėjų suteikia saugumą.

7 Kvailiui išmintis nepasiekiama, pasitarimuose jis neatveria burnos.

8 Kas planuoja daryti pikta, bus vadinamas nedoru žmogumi.

9 Planuoti kvailystes yra nuodėmė; žmonės bjaurisi niekintoju.

10 Kas palūžta nelaimės metu, tas silpnas.

11 Išlaisvink tuos, kurie vedami mirti, išgelbėk pasmerktus nužudyti.

12 Ar sakysi, kad to nežinojai? Ar širdžių Tyrėjas nežino? Jis stebi tavo sielą ir visa žino, ir atlygins žmogui pagal jo darbus.

13 Mano sūnau, valgyk medų, nes jis geras, ir korį, nes jis saldus tavo liežuviui.

14 Taip ir išminties pažinimas tavo sielai: suradęs ją, turi ateitį, tavo viltis nebus tuščia.

15 Netykok, nedorėli, prie teisiojo namų ir nedrumsk jam ramybės.

16 Teisusis septynis kartus krinta ir vėl atsikelia, bet nedorėlis įpuls į pražūtį.

17 Nesidžiauk, kai tavo priešas krinta; nedžiūgauk savo širdyje, kai jis suklumpa,

18 kad Viešpats pamatęs nenukreiptų nuo jo savo rūstybės, nes tai Jam nepatinka.

19 Nesijaudink dėl piktadarių ir nepavydėk nedorėliams.

20 Piktadarys neturi ateities, o nedorėlio žiburys užges.

21 Mano sūnau, bijok Viešpaties ir karaliaus, nesusidėk su maištininkais.

22 Jų pražūtis ateis netikėtai, ir kas žino, ko jie susilauks nuo tų dviejų.

23 Tai taip pat išmintingiems. Būti šališkam teisme yra negerai.

24 Kas sako nedorėliui, kad jis teisus, tą keiks jo tauta ir juo bjaurėsis.

25 Tie, kurie jį sudraus, bus mėgstami, ir palaiminimai užgrius juos.

26 Tinkamas atsakymas yra kaip pabučiavimas.

27 Atlik darbus laukuose, paruošk tinkamai dirvą ir tada statyk savo namus.

28 Neliudyk neteisingai prieš savo artimą ir neapgaudinėk.

29 Nesakyk: "Kaip jis man padarė, taip aš jam padarysiu; aš atlyginsiu jam".

30 Aš ėjau pro tinginio lauką ir neišmanėlio vynuogyną.

31 Visur augo erškėčiai ir buvo pilna dilgėlių, o akmeninė tvora buvo apgriuvus.

32 Aš žiūrėjau, apsvarsčiau ir pasimokiau:

33 "Truputį pamiegosi, truputį pasnausi, truputį pagulėsi, sudėjęs rankas,

34 ir ateis skurdas kaip pakeleivis ir nepriteklius kaip ginkluotas plėšikas".