Lucas 7 - Bíblia Online

And when he had completed all his words in the hearing of the people, he entered into Capernaum. 
And a certain centurion's bondman who was dear to him was ill and about to die; 
and having heard of Jesus, he sent to him elders of the Jews, begging him that he might come and save his bondman. 
But they, being come to Jesus, besought him diligently, saying, He is worthy to whom thou shouldest grant this, 
for he loves our nation, and himself has built the synagogue for us. 
And Jesus went with them. But already, when he was not far from the house, the centurion sent to him friends, saying to him, Lord, do not trouble thyself, for I am not worthy that thou shouldest enter under my roof. 
Wherefore neither did I count myself worthy to come to thee. But say by a word and my servant shall be healed. 
For *I* also am a man placed under authority, having under myself soldiers, and I say to this {one}, Go, and he goes; and to another, Come, and he comes; and to my bondman, Do this, and he does {it}. 
And Jesus hearing this wondered at him, and turning to the crowd following him said, I say to you, Not even in Israel have I found so great faith. 
And they who had been sent returning to the house found the bondman, who was ill, in good health. 
And it came to pass afterwards he went into a city called Nain, and many of his disciples and a great crowd went with him. 
And as he drew near to the gate of the city, behold, a dead man was carried out, the only son of his mother, and she a widow, and a very considerable crowd of the city {was} with her. 
And the Lord, seeing her, was moved with compassion for her, and said to her, Weep not; 
and coming up he touched the bier, and the bearers stopped. And he said, Youth, I say to thee, Wake up. 
And the dead sat up and began to speak; and he gave him to his mother. 
And fear seized on all, and they glorified God, saying, A great prophet has been raised up amongst us; and God has visited his people. 
And this report went out in all Judaea concerning him, and in all the surrounding country. 
And the disciples of John brought him word concerning all these things: 
and John, having called two of his disciples, sent to Jesus, saying, Art *thou* he that is coming, or are we to wait for another? 
But the men having come to him said, John the baptist has sent us to thee, saying, Art *thou* he that is coming, or are we to wait for another? 
In that hour he healed many of diseases and plagues and evil spirits, and to many blind he granted sight. 
And Jesus answering said to them, Go, bring back word to John of what ye have seen and heard: that blind see, lame walk, lepers are cleansed, deaf hear, dead are raised, poor are evangelized; 
and blessed is whosoever shall not be offended in me. 
And the messengers of John having departed, he began to speak to the crowds concerning John: What went ye out into the wilderness to behold? a reed shaken by the wind? 
But what went ye out to see? a man clothed in delicate garments? Behold, those who are in splendid clothing and live luxuriously are in the courts of kings. 
But what went ye out to see? a prophet? Yea, I say to you, and {what is} more excellent than a prophet. 
This is he concerning whom it is written, Behold, *I* send my messenger before thy face, who shall prepare thy way before thee; 
for I say unto you, Among them that are born of women a greater {prophet} is no one than John {the baptist}; but he who is a little one in the kingdom of God is greater than he. 
(And all the people who heard {it}, and the tax-gatherers, justified God, having been baptised with the baptism of John; 
but the Pharisees and the lawyers rendered null as to themselves the counsel of God, not having been baptised by him.) 
To whom therefore shall I liken the men of this generation, and to whom are they like? 
They are like children sitting in the market-place, and calling one to another and saying, We have piped to you, and ye have not danced; we have mourned to you, and ye have not wept. 
For John the baptist has come neither eating bread nor drinking wine, and ye say, He has a demon. 
The Son of man has come eating and drinking, and ye say, Behold an eater and wine-drinker, a friend of tax-gatherers and sinners; 
and wisdom has been justified of all her children. 
But one of the Pharisees begged him that he would eat with him. And entering into the house of the Pharisee he took his place at table; 
and behold, a woman in the city, who was a sinner, and knew that he was sitting at meat in the house of the Pharisee, having taken an alabaster box of myrrh, 
and standing at his feet behind {him} weeping, began to wash his feet with tears; and she wiped them with the hairs of her head, and kissed his feet, and anointed {them} with the myrrh. 
And the Pharisee who had invited him, seeing it, spoke with himself saying, This {person} if he were a prophet would have known who and what the woman is who touches him, for she is a sinner. 
And Jesus answering said to him, Simon, I have somewhat to say to thee. And he says, Teacher, say {it}. 
There were two debtors of a certain creditor: one owed five hundred denarii and the other fifty; 
but as they had nothing to pay, he forgave both of them {their debt}: {say,} which of them therefore will love him most? 
And Simon answering said, I suppose he to whom he forgave the most. And he said to him, Thou hast rightly judged. 
And turning to the woman he said to Simon, Seest thou this woman? I entered into thy house; thou gavest me not water on my feet, but *she* has washed my feet with tears, and wiped them with her hair. 
Thou gavest me not a kiss, but *she* from the time I came in has not ceased kissing my feet. 
My head with oil thou didst not anoint, but *she* has anointed my feet with myrrh. 
For which cause I say to thee, Her many sins are forgiven; for she loved much; but he to whom little is forgiven loves little. 
And he said to her, Thy sins are forgiven. 
And they that were with {them} at table began to say within themselves, Who is this who forgives also sins? 
And he said to the woman, Thy faith has saved thee; go in peace. 

Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care -L asculta, Isus a intrat în Capernaum. 
Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte. 
Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să -L roage să vină să vindece pe robul lui. 
Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: ,,Face să -i faci acest bine; 
căci iubeşte neamul nostru, şi el ne -a zidit sinagoga.`` 
Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să -I spună: ,,Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu. 
De aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. 
Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: ,Du-te!` şi se duce; altuia: ,Vino!` şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!` şi -l face.`` 
Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaş, S'a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: ,,Vă spun că nici chiar în Israel n'am găsit o credinţă atît de mare.`` 
Cînd s'au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav. 
În ziua următoare, Isus Se ducea într'o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. 
Cînd S'a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 
Domnul, cînd a văzut -o, I s'a făcut milă de ea, şi i -a zis: ,,Nu plînge!`` 
Apoi S'a apropiat, şi S'a atins de raclă. Ceice o duceau, s'au oprit. El a zis: ,,Tinerelule, scoală-te, îţi spun!`` 
Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l -a dat înapoi maicii lui. 
Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: ,,Un mare prooroc s'a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.`` 
Vestea aceasta despre Isus s'a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile. 
Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. 
Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i -a trimes la Isus să -L întrebe: ,,Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?`` 
Aceştia, cînd s'au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: ,,Ioan Botezătorul ne -a trimes la Tine să Te întrebăm: ,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?`` 
Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le -a dăruit vederea. 
Şi, drept răspuns, le -a zis: ,,Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. 
Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.`` 
Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: ,,Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt? 
Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor. 
Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc. 
El este acela despre care este scris: ,Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.` 
Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el. 
Şi tot norodul care l -a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; 
dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 
Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? 
Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: ,V'am cîntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cîntat de jale, şi n'aţi plîns.` 
În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi: ,Are drac.` 
A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: ,Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.` 
Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.`` 
Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă. 
Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, 
şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir. 
Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care -L poftise, şi -a zis: ,,Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.`` 
Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis: ,,Simone, am să-ţi spun ceva.`` -,,Spune, Învăţătorule``, I -a răspuns el. - 
,,Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci. 
Fiindcă n'aveau cu ce plăti, i -a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?`` 
Simon I -a răspuns: ,,Socotesc că acela căruia i -a iertat mai mult.`` Isus i -a zis: ,,Drept ai judecat.`` 
Apoi S'a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: ,,Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi -a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le -a şters cu părul capului ei. 
Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele. 
Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi -a uns picioarele cu mir. 
De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.`` 
Apoi a zis femeii: ,,Iertate îţi sînt păcatele!`` 
Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: ,,Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?`` 
Dar Isus a zis femeii: ,,Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace.`` 

Lucas 8

Veja também

Quem foi Maria, mãe de Jesus, e seu papel no Natal

O que significa ter “nascido de novo"?